Sterna hirundo – chiră de baltă
Specia nu este prezentă în ariile naturale protejate din Podișul Nord Dobrogean.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Numele de gen este probabil de origine scandinavă. Numele de specie provine din cuvântul latin hirundo – rândunică, cu referire la caracteristicile cozii.
FOTO: Cosmin Manci
Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri, iar ciocul roşu aprins cu vârful negru şi picioarele roşii. Partea superioară a capului este neagră. Lungimea corpului este de 31 – 37 cm şi o greutate de 110 – 145 g. Anvergura aripilor este de circa 75 – 80 cm.
Iernează în Africa și soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Clocitul şi creșterea puilor sunt asigurate de ambii parteneri. Este o specie monogamă şi teritorială. Masculul selectează teritoriul de cuibărit şi dacă femela din anul anterior întârzie mai mult de 5 zile, e posibil să caute altă femelă. De obicei perechea foloseşte acelaşi teritoriu pentru cuibărit şi este cunoscută o situaţie când o pereche s-a întors an de an în acelaşi loc timp de 17 ani. Ritualul nupţial se manifestă, prin zboruri în care partenerii se înalţă în cercuri, până la o înălţime de 200 m, după care coboară împreună, deplasându-se în zig-zag. Pe sol masculul oferă peşte femelei. Cuibăreşte în colonii, iar distanţa dintre cuiburi poate fluctua de la 0,50 m la 3,5 m. După ce s-a format perechea, cei doi parteneri realizează câteva adâncituri în sol, iar în una dintre acestea femela va depune ouă.
Se hrăneşte cu peşte (5 – 15 cm lungime), insecte, şi melci. Pentru a se hrăni plonjează, după detectarea prăzii, de la 1 – 6 m înălţime, până la o adâncime de 50 de cm. Planează pe loc, fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. Se hrăneşte la o distanţă de până la 5 – 10 km de colonie.