Saxicola torquata – mărăcinar negru

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

Provine din compoziția a două termeni latini saxus – piatră și cola/colere – a trăi, datorită habitatului obișnuit frecventat, iar torquatus – cu guler, pentru penajul său.

Saxicola torquata – mărăcinar negru

FOTO Vitalie Ajder

În penaj nupțial masculul are capul negru cu jumătate de guler alb pe gât, spatele este negru pestriț, abdomenul alb. Femela este maronie cu puțin portocaliu pe piept. Are lungimea corpului de 11,5-13 cm, anvergura de 21-23 cm, greutatea medie de 15 g.

Migrează iarna în țările din jurul Mării Mediterane, în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu. Primele păsări revin la finele lunii februarie. În sezon nupțial, masculul cântă pentru a-și delimita teritoriul. În principal sunt perechi monogame, deși există și cazuri de poligamie. Masculii atrag femela cu cântece și cu zboruri. Cuibul are formă de cupă și este construit din iarbș și frunze, fie aproape, fie pe sol. Ambii părinți hrănesc puii. Într-un sezon, o pereche scoate 2-4 serii de pui.

Se hrănesc în principal cu nevertebrate, dar și cu vertebrate mici, semințe și fructe. Specie diurnă, vânează nevertebrate din puncte înalte de deasupra solului.

  • Caracteristicile speciei

    Caracteristicile speciei

    În penaj nupțial masculul are capul negru cu jumătate de guler alb pe gât, spatele este negru pestriț, abdomenul alb. Femela este maronie cu puțin portocaliu pe piept. Are lungimea corpului de 11,5-13 cm, anvergura de 21-23 cm, greutatea medie de 15 g.

    Migrează iarna în țările din jurul Mării Mediterane, în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu. Primele păsări revin la finele lunii februarie. În sezon nupțial, masculul cântă pentru a-și delimita teritoriul. În principal sunt perechi monogame, deși există și cazuri de poligamie. Masculii atrag femela cu cântece și cu zboruri. Cuibul are formă de cupă și este construit din iarbș și frunze, fie aproape, fie pe sol. Ambii părinți hrănesc puii. Într-un sezon, o pereche scoate 2-4 serii de pui.

    Se hrănesc în principal cu nevertebrate, dar și cu vertebrate mici, semințe și fructe. Specie diurnă, vânează nevertebrate din puncte înalte de deasupra solului.

  • Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Specia este cuibăritoare și poate fi observată în perioada aprilie – septembrie. Populația estimată este de 200 – 400 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.

  • Importanță ecologică

    Importanță ecologică

    • Reglarea mărimii populațiilor de rozătoare și a speciilor de pradă. 
    • Selecția naturală a animalelor pe care le vânează, capturând animale bolnave sau cu o condiție fizică mai slabă. 
    • Consumă cadavrele altor animale, limitând distrubuția potențialelor boli și infecții.
  • Importanță economică

    Importanță economică

    Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, spre exemplu prin controlul populațiile de rozătoare contribuie la o agricultură și practică forestieră sustenabilă, reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani uliu păsărar este o speciei de interes eco-turistic.

  • Importanță pentru conservare

    Importanță pentru conservare

    Specie menționată în Anexa II a  Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC).

  • Presiunile/amenințările

    Presiunile/amenințările

    În prezent specia este afectată de presiuni precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, curățarea arborilor și îndepărtarea acestora de pe marginea drumurilor, poluarea difuză a apelor, incendii, toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei. Amenințările principale sunt agricultura intensivă și schimbările climatice.

  • Măsuri de conservare

    Măsuri de conservare

    Măsuri active:

    • Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile pentru toate speciile de păsări depente de acestea;
    • Reglementarea numărului de câini și a condițiilor de deținere a acestora în cadrul turmelor de animale ce pasc pe pajiști, conform legislației în vigoare;

    Măsuri restrictive:

    • Interzicerea arderii vegetației de pe pajiști ca măsură de igienizare sau stimulare a creșterii acesteia, cu excepția cazurilor speciale prevăzute de legislația în vigoare.
    • Interzicerea pășunatului în perioada 26 octombrie – 23 aprilie în vederea conservării pajiștilor pentru refacerea calității habitatelor de cuibărit și hrănire.