Saxicola torquata – mărăcinar negru
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.
AcasăBiodiversitatePăsăriSaxicola torquata – mărăcinar negru
Saxicola torquata – mărăcinar negru
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Provine din compoziția a două termeni latini saxus – piatră și cola/colere – a trăi, datorită habitatului obișnuit frecventat, iar torquatus – cu guler, pentru penajul său.
FOTO Vitalie Ajder
În penaj nupțial masculul are capul negru cu jumătate de guler alb pe gât, spatele este negru pestriț, abdomenul alb. Femela este maronie cu puțin portocaliu pe piept. Are lungimea corpului de 11,5-13 cm, anvergura de 21-23 cm, greutatea medie de 15 g.
Migrează iarna în țările din jurul Mării Mediterane, în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu. Primele păsări revin la finele lunii februarie. În sezon nupțial, masculul cântă pentru a-și delimita teritoriul. În principal sunt perechi monogame, deși există și cazuri de poligamie. Masculii atrag femela cu cântece și cu zboruri. Cuibul are formă de cupă și este construit din iarbș și frunze, fie aproape, fie pe sol. Ambii părinți hrănesc puii. Într-un sezon, o pereche scoate 2-4 serii de pui.
Se hrănesc în principal cu nevertebrate, dar și cu vertebrate mici, semințe și fructe. Specie diurnă, vânează nevertebrate din puncte înalte de deasupra solului.
În penaj nupțial masculul are capul negru cu jumătate de guler alb pe gât, spatele este negru pestriț, abdomenul alb. Femela este maronie cu puțin portocaliu pe piept. Are lungimea corpului de 11,5-13 cm, anvergura de 21-23 cm, greutatea medie de 15 g.
Migrează iarna în țările din jurul Mării Mediterane, în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu. Primele păsări revin la finele lunii februarie. În sezon nupțial, masculul cântă pentru a-și delimita teritoriul. În principal sunt perechi monogame, deși există și cazuri de poligamie. Masculii atrag femela cu cântece și cu zboruri. Cuibul are formă de cupă și este construit din iarbș și frunze, fie aproape, fie pe sol. Ambii părinți hrănesc puii. Într-un sezon, o pereche scoate 2-4 serii de pui.
Se hrănesc în principal cu nevertebrate, dar și cu vertebrate mici, semințe și fructe. Specie diurnă, vânează nevertebrate din puncte înalte de deasupra solului.
Specia este cuibăritoare și poate fi observată în perioada aprilie – septembrie. Populația estimată este de 200 – 400 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, spre exemplu prin controlul populațiile de rozătoare contribuie la o agricultură și practică forestieră sustenabilă, reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani uliu păsărar este o speciei de interes eco-turistic.
Specie menționată în Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC).
În prezent specia este afectată de presiuni precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, curățarea arborilor și îndepărtarea acestora de pe marginea drumurilor, poluarea difuză a apelor, incendii, toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei. Amenințările principale sunt agricultura intensivă și schimbările climatice.
Măsuri active:
Măsuri restrictive: