Riparia riparia – lăstun de mal
Specia nu este prezentă în ariile naturale protejate din Podișul Nord Dobrogean.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
FOTO Vitalie Ajder
Mai mic decât lăstunul de casă și rândunica, are părțile superioare maronii, gât și abdomen albe și o dungă închisă pe piept. Aripile sunt negre pe partea inferioară. Silueta zveltă, cu aripi lungi și o coadă puțin bifurcată. Lungimea corpului de 12-14 cm, anvergura de 25-29 cm, greutatea medie de 14 g. Masculul și femela seamănă foarte bine.
Ierneaza în estul și sudul Africii de unde revin în martie. Cuibărește în colonii masive. Masculii sapă o groapă mică în pereții malurilor nisipoase și cântă și zboară în fața ei pentru a atrage femelele. Legătura dintre parteneri durează toată viața, deși există dese cazuri când unul dintre parteneri “calcă strâmb”. În cavitatea făcută de mascul, cuibul este captușit cu iarbă și pene. Partenerii clocesc pe rând, iar puii sunt hrăniți de ambii părinți. De obicei scot două serii de pui pe an.
Se hrănesc cu insecte zburătoare. Specie diurnă, vânează deasupra apelor, iar deseori stă pe ramuri sau sârme, de unde urmărește prada.
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.