Porzana parva – cresteţ cenuşiu
Specia nu este prezentă în ariile naturale protejate din Podișul Nord Dobrogean.
AcasăBiodiversitatePăsăriPorzana parva – cresteţ cenuşiu
Porzana parva – cresteţ cenuşiu
Specia nu este prezentă în ariile naturale protejate din Podișul Nord Dobrogean.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Provenienţa numelui de gen nu este clară. Singura menţiune face referire la un nume veneţian dat acestei familii de păsări. Numele de specie provine din cuvântul latin parva – mic.
FOTO Saxifraga, Mark Zekhuis
Adulţii au înfăţişare diferită. Masculul are corpul albastru – gri, iar femela gri – alburiu. Îşi face simţită prezenţa prin sunete care se aud de la distanţă. Lungimea corpului este de 17 – 19 cm. Anvergura aripilor este cuprinsă între 34 – 40 cm.
Iernează în Africa şi Peninsula Arabiei și soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii martie şi început de aprilie. Este o specie teritorială, monogamă, la care perechea se păstrează pe durata unui sezon de cuibărit. Duce o viaţă retrasă şi este greu de observat, mai ales că este activă seara şi noaptea. Cuibul este construit că către ambii parteneri, din frunze de stuf şi fire de plante, în locuri greu accesibile şi are formă de sferă. În serile de primăvară, se aud chemările repezite ale masculului.
Se hrăneşte cu insecte, larve, moluşte, seminţe ale plantelor acvatice.
Specia nu este prezentă în ariile naturale protejate din Podișul Nord Dobrogean.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, spre exemplu prin controlul populațiile de rozătoare contribuie la o agricultură și practică forestieră sustenabilă, reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani uliu păsărar este o speciei de interes eco-turistic.
Specie menționată în Anexa II – Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa I I- Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II – Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).