Platalea leucorodia – lopătar

Specia nu este prezentă în ariile naturale protejate din Podișul Nord Dobrogean.

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

Platalea – lopătar, cu referire la forma ciocului. Numele de specie reprezintă forma latinizată a grecescului leukerodius – stârc alb

FOTO Cosmin Manci

Penajul este alb, iar în partea posterioară a capului se observă un smoc mare de pene subţiri. Spre deosebire de egrete cu care seamănă la culoarea penajului, are un cioc turtit pe toată lungimea sa şi lăţit la “vârf ca o lingură sau un cleşte lat (C. Rosetti Bălănescu)”, iar în zbor îşi ţine gâtul întins. Lungimea corpului este de 80 – 93 cm şi o greutate de circa 1.500 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 120 – 135 cm. Adulţii au înfăţişare similară.

Este o specie prezentă mai mult în sudul şi estul continentului european. Cuibăreşte în colonii alături de stârci şi cormorani. Este o pasăre sociabilă, tăcută, ce trăieşte în grup. În zbor formează linii de front sau oblice.

Iernează pe continentul african. Soseşte pe la mijlocul lunii aprilie din cartierele de iernare. La construirea cuibului, alcătuit din crenguţe şi stuf participă cei doi părinţi, masculul fiind primul care începe construcţia. Cuibul este amplasat în sălcii sau în stuf. Clocitul e asigurat de ambii părinţi.

Se hrăneşte în zone cu apă mică unde prinde insecte acvatice, larvele acestora, moluşte, broaşte şi peşti. Când se hrăneşte îşi plimbă ciocul puţin întredeschis într-o parte şi alta, culegând şi filtrând hrana.

Specia nu este prezentă în ariile naturale protejate din Podișul Nord Dobrogean.