Picus canus – ghionoaie sură

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

Numele de gen provine din mitologia latină unde Picus, regele din Latium (ulterior Roma), căsătorit cu nimfa Canens, a respins afecțiunea vrăjitoarei Circe, care l-a transformat pe rege în ciocănitoare. Numele de specie provine din latinul canus – gri, cu referire la coloritul capului și al abdomenului.

Picus canus – ghionoaie sură

FOTO Vitalie Ajder

Ambele sexe au coloritul relativ similar: capul gri cu ”mustață” neagră îngustă, abdomenul gri deschis, pal, iar spatele verde. Masculul are o pată roșie pe frunte (lipsește la femelă). Lungimea corpului este de 27-30 cm şi are o greutate medie de 125-165 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 38-40 cm.

Specie sedentară. Sperioasă şi prudentă. Primăvara este depistată pe baza sunetelor emise, dar vara este greu de observat, iar iarna apare în localităţi şi la hrănitorile artificiale. Perioada de reproducere poate începe devreme, în luna martie, iar depunerea ouălor are loc începând cu luna aprilie. Clocesc ambele sexe (masculul noaptea). Păsările cuibăresc izolat, teritoriul unei perechi poate varia în funcție de calitatea habitatului (în special disponibilitatea de hrană). Cuiburile sunt amplasate în scorburi excavate în trunchiul arborilor înalți morți (sau cu lemn moale).

Culege hrana şi de pe sol, dar nu consumă preferenţial furnici, precum ghionoaia verde, hrănindu-se cu insecte pe care le prinde pe copaci.

  • Caracteristicile speciei

    Caracteristicile speciei

    Ambele sexe au coloritul relativ similar: capul gri cu ”mustață” neagră îngustă, abdomenul gri deschis, pal, iar spatele verde. Masculul are o pată roșie pe frunte (lipsește la femelă). Lungimea corpului este de 27-30 cm şi are o greutate medie de 125-165 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 38-40 cm.

    Specie sedentară. Sperioasă şi prudentă. Primăvara este depistată pe baza sunetelor emise, dar vara este greu de observat, iar iarna apare în localităţi şi la hrănitorile artificiale. Perioada de reproducere poate începe devreme, în luna martie, iar depunerea ouălor are loc începând cu luna aprilie. Clocesc ambele sexe (masculul noaptea). Păsările cuibăresc izolat, teritoriul unei perechi poate varia în funcție de calitatea habitatului (în special disponibilitatea de hrană). Cuiburile sunt amplasate în scorburi excavate în trunchiul arborilor înalți morți (sau cu lemn moale).

    Culege hrana şi de pe sol, dar nu consumă preferenţial furnici, precum ghionoaia verde, hrănindu-se cu insecte pe care le prinde pe copaci.

  • Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Specie rezidentă. Populația cuibăritoare este estimată la 230 – 300 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.

  • Importanță ecologică

    Importanță ecologică

    Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate și insecte. În timpul verii contribuie și la diseminarea florei spontane. Specia este considerată indicator al calității habitatului.

  • Importanță economică

    Importanță economică

    Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate contribuind la o practică forestieră sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.

  • Importanță pentru conservare

    Importanță pentru conservare

    Specie menționată în Anexa I a Directivei Păsări, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC) , Anexa II a  Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979.

  • Presiunile/amenințările

    Presiunile/amenințările

    În prezent specia este afectată de gestionarea și utilizarea pădurii și plantațiilor, pășunatul în pădure, executarea de drumuri în pădure, speciile invazive non-native, schimbarea compoziției de specii. Amenințările sunt aceleași ca și presiunile la care adăugăm schimbările climatice.

  • Măsuri de conservare

    Măsuri de conservare

    Măsuri active de conservare:

    • Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile pentru speciile dependente de acestea;
    • Înlocuirea speciilor lemnoase alohtone u specii lemnoase în vederea creșterii gradului de utilizare pentru cuibărit , refugiu și hrănire  speciilor de păsări;
    • Creșterea calității habitatelor forestiere în vederea conservării speciilor de păsări;
    • Asigurarea condițiilor naturale de cuibărit pentru speciile de păsări criteriu în zonele cu pădure tânără, până în 50 de ani, cu suprafețe mai mari de 100 ha, unde nu sunt programate lucrări silvice în următorii 200 de ani, până la vârsta de exploatare de 70 de ani, cel puțin 5-6 arbori/ha trebuie să fie tăiați la o înălțime de minim 5 m față de sol. Se vor alege arborii cu diametrul cel mai mare.