Phylloscopus sibilatrix – pitulice sfârâitoare
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
AcasăBiodiversitatePăsăriPhylloscopus sibilatrix – pitulice sfârâitoare
Phylloscopus sibilatrix – pitulice sfârâitoare
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Denumirea provine din greacă, phyllon – frunză și skopeo – a se uita la sau a vedea deoarece genul cuprinde specii care își petrec o mare parte din timp hrănindu-se în copaci, în timp ce sibilatrix reprezintă femininul de la sibilo – fluier.
FOTO Vitalie Ajder
Părțile superioare sunt verzui, are gâtul de culoare galbenă, ca și partea superioară a pieptului. Părțile inferioare sunt de culoare albă. Coada este scurtă. Lungimea corpului este de 11-12,5 cm, anvergura de 20-24 cm, greutatea medie de 10 g. Masculul seamană cu femela foate bine.
Vizitator de vară. Specie migratoare, părăsește locurile de cuibarit în august și iernează în Africa subsahariană, pentru a reveni în perioada aprilie-mai. Masculii sunt teritoriali în perioada de împerechere și își atrag femelele prin zboruri în timpul cărora cântă. Odata ce femela și-a depus primul ou, masculul își stabilește un al doilea tritoriu și încearcă să atragă o a doua parteneră, poligamia fiind caracteristică acestei specii. Cuibul este format din ierburi și frunze și ascuns în vegetația joasă. Ambii părinți hrănesc puii.
Se hrănește cu nevertebrate, preponderent păianjeni și insecte, dar toamna mănâncă și fructe și semințe. Specie diurnă, se hrănește cu insecte din zbor sau de pe arbori.
Părțile superioare sunt verzui, are gâtul de culoare galbenă, ca și partea superioară a pieptului. Părțile inferioare sunt de culoare albă. Coada este scurtă. Lungimea corpului este de 11-12,5 cm, anvergura de 20-24 cm, greutatea medie de 10 g. Masculul seamană cu femela foate bine.
Vizitator de vară. Specie migratoare, părăsește locurile de cuibarit în august și iernează în Africa subsahariană, pentru a reveni în perioada aprilie-mai. Masculii sunt teritoriali în perioada de împerechere și își atrag femelele prin zboruri în timpul cărora cântă. Odata ce femela și-a depus primul ou, masculul își stabilește un al doilea tritoriu și încearcă să atragă o a doua parteneră, poligamia fiind caracteristică acestei specii. Cuibul este format din ierburi și frunze și ascuns în vegetația joasă. Ambii părinți hrănesc puii.
Se hrănește cu nevertebrate, preponderent păianjeni și insecte, dar toamna mănâncă și fructe și semințe. Specie diurnă, se hrănește cu insecte din zbor sau de pe arbori.
Specie cuibăritoare. Poate fi observată în perioada aprilie – septembrie. Populația cuibăritoare este estimată la 800 – 1200 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate și insecte precum și la diseminarea semințelor speciilor de floră. Este indicator al calității habitatelor.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate , în special a insectelor contribuind la o practică forestieră sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.
Specia este menționată în Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC) și Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979.
În prezent specia este afectată de presiuni precum gestionarea și utilizarea pădurii, pășunatul în pădure, speciile invazive non-native, schimbarea compoziției de specii, poluarea apelor și schimbările climatice. În viitor amenințările principale sunt gestionarea și utilizarea pădurii, speciile invazive și schimbările climatice.
Măsuri active: