Phoenicurus phoenicurus – codroș de pădure
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
AcasăBiodiversitatePăsăriPhoenicurus phoenicurus – codroș de pădure
Phoenicurus phoenicurus – codroș de pădure
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Denumirea provine cuvintele grecești phoinix – roșu și ouros – coadă.
FOTO Cosmin Manci
Masculii au ca semn distinctiv pieptul și coada de culoare portocalie, părțile superioare sunt gri, negru pe față, gât și aripi. Femela este mai puțin colorată, spate maroniu și gri, galben pal pe abdomen. Lungimea corpului este de 13-15 cm, anvergura de 22-27 cm, greutatea de 11-23 g.
Vizitator de vară al intregii Europe, ierneaza în Africa, la sud de Sahara, dar la nord de Ecuator. Încep migrația de toamnă pe finalul lunii august și revin la locurile de cuibărit în aprilie-mai. Ating maturitatea sexuală la vârsta de un an. Masculul ajunge primul la locul de cuibărire și își delimitează un teritoriu, apoi încearcă să își atragă o femelă folosind cântece și etalări ale penajului, stă ghemuit pe o creangă cu coada răsfirată și aripile deschise. Specie monogamă. Femela construiește un cuib în formă de cupă, folosind iarbă și altă vegetație.
Se hrănesc predominant cu nevertebrate și larvele acestora, dar și cu fructele arbuștilor și cu seminte.
Masculii au ca semn distinctiv pieptul și coada de culoare portocalie, părțile superioare sunt gri, negru pe față, gât și aripi. Femela este mai puțin colorată, spate maroniu și gri, galben pal pe abdomen. Lungimea corpului este de 13-15 cm, anvergura de 22-27 cm, greutatea de 11-23 g.
Vizitator de vară al intregii Europe, ierneaza în Africa, la sud de Sahara, dar la nord de Ecuator. Încep migrația de toamnă pe finalul lunii august și revin la locurile de cuibărit în aprilie-mai. Ating maturitatea sexuală la vârsta de un an. Masculul ajunge primul la locul de cuibărire și își delimitează un teritoriu, apoi încearcă să își atragă o femelă folosind cântece și etalări ale penajului, stă ghemuit pe o creangă cu coada răsfirată și aripile deschise. Specie monogamă. Femela construiește un cuib în formă de cupă, folosind iarbă și altă vegetație.
Se hrănesc predominant cu nevertebrate și larvele acestora, dar și cu fructele arbuștilor și cu seminte.
Specie cuibăritoare ce poate fi observată în perioada aprilie/mai – septembrie. Populația cuibăritoare este estimată la 300 – 400 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate și insecte precum și la diseminarea semințelor speciilor de floră. Este indicator al calității habitatelor.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate, în special a insectelor contribuind la o practică forestieră sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.
Specie este menționată în Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC) și Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979.
În prezent specia este afectată de presiuni precum gestionarea și utilizarea pădurii, pășunatul în pădure, speciile invazive non-native, schimbarea compoziției de specii, poluarea apelor și schimbările climatice. În viitor amenințările principale sunt gestionarea și utilizarea pădurii, speciile invazive și schimbările climatice.
Măsuri active:
Măsuri restrictive: