Pernis apivorus – viespar, șorecarul viespilor

Caracteristicile speciei

Sexele pot fi diferenţiate după penaj, ceea ce este o situaţie neobişnuită pentru păsările mari de pradă.  Masculul are capul gri – albăstrui iar femela maro. În general, femela este mai închisă la culoare decât masculul. Lungimea corpului este puţin mai mare decât a şorecarului comun (Buteo buteo) şi poate fi uşor confundat cu acesta, mai ales de la distanţă. Lungimea corpului este de 52 – 59 cm şi o greutate medie de 750 g pentru mascul şi 910 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 113 – 135 cm.

Specie migratoare ce iernează în Africa și soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii mai. La realizarea cuibului participă ambii părinţi. Cuibăreşte adeseori în cuiburi părăsite de cioara de semănătură (Corvus frugilegus). Clocitul este asigurat în special de către femelă. Pe cuibul acestei specii se găşeste frecvent miere, fiind un criteriu sigur de identificare.

Se hrăneşte cu larve şi adulţi de insecte, în special viespi şi albine dar şi cu rozătoare, păsări, şopârle şi şerpi. Uneori poate fi văzut planând utilizând curenţii termici ascendenţi, într-o poziţie caracteristică. De obicei zboară jos şi se aşează pe crengi, păstrându-şi corpul într-o poziţie orizontală, cu coada lăsată în jos. Sare de pe o creangă pe alta cu o singură bătaie din aripi, auzindu-se un zgomot specific.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specie migratoare, cuibăritoare, poate fi observată în perioada martie – aprilie, septembrie – octombrie. Populația cuibăritoare este estimată la 4.000 – 10.000 exemplare. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Importanță ecologică

• Controlul mărimii populațiilor de rozătoare și a speciilor de pradă. 
• Selecția naturală a animalelor pe care le vânează, capturând animale bolnave sau cu o condiție fizică mai slabă.

Importanță economică

Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului prin controlul populațiilor de rozătoare și  insecte, contribuind astfel la o agricultură și practică forestieră sustenabilă și reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani viesparul este o speciei de interes eco-turistic.

Importanță pentru conservare

Specie menționată în Anexa I a Directivei Păsări (Anexa nr. 3 din OUG nr. 57), Cartea roșie a vertebratelor din România (Academia Română, 2005), Anexa II a  Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II a Convenției privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de presiuni precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, liniile electrice și de telefonie suspendate, curățarea arborilor și îndepărtarea acestora de pe marginea drumului, moartea sau rănirea prin coliziune, toate acestea ducând la modificarea, fragmentarea și reducerea habitatului speciei, precum și la deranjul acesteia. 

Amenințările principale sunt agricultura intensivă, construirea de parcuri eoliene și schimbările climatice.

Măsuri de conservare

Măsuri active:

• Plantarea de benzi de vegetație în lungul drumurilor județene și comunale;
• Îmbunătățirea condițiilor de cuibărit pentru speciile ce depinde de terenurile arabile prin crearea elementelor de peisaj;
• Extragerea speciilor invazive/alohtone din perimetrele elementelor de peisaj existente;
• Refacere / reconstrucția habitatelor și crearea elementelor de peisaj;
• Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile;
• Menținerea sau crearea fâșiilor/zonelor de protecție adiacente cursurilor de apă.
• Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile pentru toate speciile de păsări dependente de acestea;
• Izolarea liniilor electrice de joasă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de acestea prin electrocutare;
• Semnalizarea liniilor electrice de înaltă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de coliziune accidentală; 
• Reglementarea funcționării parcurilor eoliene existente;

Măsuri restrictive:

• Interzicerea pășunatului în perioada 26 octombrie– 23 aprilie în vederea conservării pajiștilor pentru refacerea calității habitatelor de cuibărit și hrănire;
• Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole;
• Interzicerea împăduririi pajiștilor;
• Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotinoid.