Parus lugubris – pițigoi de livadă, pițigoi lugubru, pițigoi jalnic, pițigoi sihastru

Caracteristicile speciei

Partea superioară a capului până la ceafă este brun-negricioasă, obrajii și zona auriculară albe, iar partea superioară brun-cenușie. Coada brun-cenușie, cu o nuanță cenușiu-măslinie. Părțile inferioare sunt albicioase, cu o nuanță brun-gălbuie pe piept și flancuri. Lungime de 14-15 cm și greutate de 16-19 gr.

Este o specie sedentară, foarte mobilă, care însă nu se atașează de alte specii din familia ei. Nici exemplarele care aparțin aceleiași specii nu se asociază între ele, cu excepția membrilor familiei, atâta timp cât exemplarele sunt încă tinere. Caută zonele care nu prea sunt frecventate de oameni, fiind o pasăre foarte sfioasă și sperioasă. Cuibărește de la sfârșitul lui martie până la începutul lunii august, cuibul fiind instalat în scorburi și mai rar în fisuri în stâncă. El are forma unei cupe și este făcut din diverse părți de plante și păr de mamifere și este frecvent căptușit cu lână, păr sau pene. Deși aceste observații nu sunt frecvente, se bănuiește că acest pițigoi este capabil să își sape în lemnul putred propria lui cavitate în care își face cuibul. Ocupă cu succes și adăposturile artificiale dacă sunt amplasate în habitatul optim al speciei. Puii sunt hrăniți de ambii părinți.

În perioada caldă se hrănește în principal cu diverse nevertebrate (preferând larvele și adulțiide insecte), iar în timpul iernii consumă cu precădere semințe. Își culege hrana în principal de pe sol, întorcându-se frecvent în același punct mai înalt de observație. Poate captura insecte zburătoare din zbor, într-o manieră asemănătoare cu cea a muscarilor. La fel ca alte specii de pițigoi, îșiface frecvent provizii atunci când hrana este din belșug, acest comportament fiind o strategie de supraviețuire a speciei.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specie rezidentă. Populația cuibăritoare din sit este estimată la 350 – 500 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.

Importanță ecologică

• Reglarea mărimii populațiilor de rozătoare și a speciilor de pradă. 
• Selecția naturală a animalelor pe care le vânează, capturând animale bolnave sau cu o condiție fizică mai slabă. 
• Consumă cadavrele altor animale, limitând distrubuția potențialelor boli și infecții.

Importanță economică

Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate contribuind la o practică forestieră sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.

Importanță pentru conservare

Specie este menționată în Anexa II a  Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de presiuni gestionarea și utilizarea pădurii, pășunatul în pădure, curățarea arborilor și îndepărtarea acestora de pe marginea drumurilor, speciile invazive non-native, schimbarea compoziției de specii și schimbările climatice, toate acestea ducând la alterarea și reducerea habitatului de cuibărit și hrănire, precum și deranjul speciei. În viitor amenințările principale sunt gestionarea și utilizarea pădurii, speciile invazive și schimbările climatice.

Măsuri de conservare

Măsuri active :

• Îmbunătățirea condițiilor de cuibărit pentru specie prin instalarea de cuiburi artificiale;
• Asigurarea condițiilor naturale de cuibărit pentru speciile de păsări criteriu în zonele cu pădure tânără, până în 50 de ani, cu suprafețe mai mari de 100 ha, unde nu sunt programate lucrări silvice în următorii 20 de ani, până la vârsta de exploatare de 70 de ani, cel puțin 5-6 arbori/ha trebuie să fie tăiați la o înălțime de minim 5 m față de sol. Se vor alege arborii cu diametrul cel mai mare.