Oriolus oriolus – grangur
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.
AcasăBiodiversitatePăsăriOriolus oriolus – grangur
Oriolus oriolus – grangur
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Oriole – a fost folosită pentru prima dată în secolul al XVIII-lea și este o adaptare a denumirii genului științific latin, derivată din latina clasică aureolus – care semnifică aurul, cu referire la coloritul păsării.
FOTO Vitalie Ajder
Masculul are un penaj galben-auriu cu aripile și coada negre. Femela și păsările tinere au un colorit verzui cu aripile și coada mai întunecate. Cântecul este un fluierat sonor.
Iernează în Africa și sudul Indiei și se întorc din cartierele de iernare în mai-iunie. Este o pasăre timidă, care stă mereu ascunsă în frunziș, migrația făcându-se pe timp de noapte. Cuibul este construit de femelă și este asemănător unui hamac, fiind deseori agățat de ramuri în formă de furcă. Cuibul are o formă de cupă de 12-15 cm, este construit din papus de trestie, iarbă, mușchi, bucăți de pânză, hârtie, scoarță de copac, licheni etc. Pe interior este căptușit cu pene sau fire de lână și păr de cal, atunci când acestea sunt disponibile. O pereche are o singură pontă într-un sezon de reproducere, însă poate exista o pontă de înlocuire dacă este distrus primul cuibar.
Este o specie predominant insectivoră, dar se hrănește și cu cireșe sau alte fructe. Prada este căutată în special în vârful copacilor, dar și în frunziș sau este culeasă chiar de pe sol. Se poate adăpa din zbor, precum rândunicile
Masculul are un penaj galben-auriu cu aripile și coada negre. Femela și păsările tinere au un colorit verzui cu aripile și coada mai întunecate. Cântecul este un fluierat sonor.
Iernează în Africa și sudul Indiei și se întorc din cartierele de iernare în mai-iunie. Este o pasăre timidă, care stă mereu ascunsă în frunziș, migrația făcându-se pe timp de noapte. Cuibul este construit de femelă și este asemănător unui hamac, fiind deseori agățat de ramuri în formă de furcă. Cuibul are o formă de cupă de 12-15 cm, este construit din papus de trestie, iarbă, mușchi, bucăți de pânză, hârtie, scoarță de copac, licheni etc. Pe interior este căptușit cu pene sau fire de lână și păr de cal, atunci când acestea sunt disponibile. O pereche are o singură pontă într-un sezon de reproducere, însă poate exista o pontă de înlocuire dacă este distrus primul cuibar.
Este o specie predominant insectivoră, dar se hrănește și cu cireșe sau alte fructe. Prada este căutată în special în vârful copacilor, dar și în frunziș sau este culeasă chiar de pe sol. Se poate adăpa din zbor, precum rândunicile
Specie migratoare, cuibăritoare. Poate fi observată în perioada mai/iunie – septembrie. Populația cuibăritoare a speciei în Podișul Nord Dobrogean este estimată la 1500 – 2000 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de insecte contribuind la o agricultură sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.
Specia este menționată în Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC).
În prezent specia este afectată de presiuni precum gestionarea și utilizarea pădurii, pășunatul în pădure, curățarea arborilor și îndepărtarea acestora de pe marginea drumurilor, toate acestea ducând la alterarea și reducerea habitatului de cuibărit și hrănire, precum și deranjul speciei. În viitor principala amenințare este gestionarea și utilizarea pădurii.
Măsuri active: