Oenanthe isabellina – pietrar răsăritean

Caracteristicile speciei

Este o specie migratoare, care iernează în partea sudică a Saharei, în vestul și centrul Africii, în nord-estul Tanzaniei, în Egipt și Orientul Mijlociu, Pakistan și în nord-vestul Indiei. Sistemul de împerechere variază de la o regiune la alta, de la monogamie la bigamie, iar dimensiunea teritoriului variază foarte mult. Cuibărește de la sfârșitul lui martie, cuibul fiind instalat pe sol, în crăpăturile pietrelor sau în găuri din mal făcute de prigorii (Merops apiaster). Intră pentru a cuibări și în găuri de rozătoare. Ritualul nupțial include cântece și zboruri acrobatice efectuate de către mascul. Perechea are o singură pontă pe an.

Pietrarul răsăritean are un regim alimentar predominant insectivor, dar se poate hrăni și cu melci și rareori cu semințe. Dieta sa preferată include furnici, lăcuste, molii, muște, păianjeni șilarve de insecte. Execută zboruri extrem de agile pentru a captura prada din zbor sau aleargă foarte repede pe sol. Are nevoie de puncte mai înalte de observație, de unde se lansează pentru a captura insecte.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specie migratoare, cuibăritoare. Poate fi observată în perioada aprilie – septembrie. Populația cuibăritoare în Podișul Nord Dobrogean este estimată la 300 – 600 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Importanță ecologică

Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate, în special a insectelor. De asemenea are un rol secundar în diseminarea semințelor ocazional. Este indicator al calității habitatelor aride și de stâncărie.

Importanță economică

Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de insecte contribuind la o agricultură sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.

Importanță pentru conservare

Specie este menționată în Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II a  Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979.

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de presiuni precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunat intensiv, utilizarea biocidelor și substanțelor chimice, curățarea copacilor și îndepărtarea arborilor de pe marginea drumurilor, incendii  precum și aridizarea zonei ca urmare a schimbarilor climatice etc., toate acestea ducând la alterarea și reducerea habitatului de cuibărit și hrănire, precum și deranjul populației. În viitor amenințările principale sunt agricultura intensivă și schimbările climatice.

Măsuri de conservare

Măsuri active:

• Asigurarea condițiile de hrănire pe terenurile arabile pentru toate speciile dependente de acestea;
• Reglementarea numărului de câini și a condițiilor de deținere a acestora în cadrul turmelor de animale ce pasc pe pajiști, conform legislației în vigoare.

Măsuri restrictive:

• Interzicerea lucrărilor care pot afecta structura și/sau cursul natural al râurilor și pâraielor din cadrul sitului, cu excepția situațiilor de interes public major. 
• Interzicerea arderii vegetației de pe pajiști, ca măsură de igienizare sau stimulare a creșterii acesteia, cu excepția cazurilor speciale prevăzute de legislația în vigoare;
• Interzicerea pășunatului în perioada 26 octombrie– 23 aprilie în vederea conservării pajiștilor pentru refacerea calității habitatelor de cuibărit și hrănire.