Motacilla alba – codobatură albă
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea
AcasăBiodiversitatePăsăriMotacilla alba – codobatură albă
Motacilla alba – codobatură albă
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
posibil de la motare – a bâțâi/a da din coadă și cilla – o invenție lingvistică medievală care să indice coada, sau din termenul grecesc muttex – numele folosit de Hesychius pentru a indica aceste păsări mici și termenul latin alba – alb, culoarea care o deosebește la prima vedere de celelalte codobaturi.
FOTO Vitalie Ajder
Este singura specie de pasăre colorată în alb, gri și negru, având coada lungă specifică tuturor codobaturilor. Prin năpârlirea de toamnă, culoarea neagră se reduce. Lungimea corpului este de 17-19 cm, iar anvergura aripilor este de 25-30 cm, cu o greutate de 17-25 g.
Primăvara apare repede după topirea zăpezii, începând cuibăritul în luna aprilie. Perechile monogame se formează numai pe timpul perioadei de reproducere, câteodată deja pe teritoriul de iernare. În această perioadă sunt teritoriale și folosesc același teritorii de cuibărit în ani consecutivi. Cuibul alcătuit din fire de iarbă uscate, rădăcini și frunze este construit în cavităţi naturale și artificiale – streșini de casă, printre țigle, în iedera de pe clădiri etc.. Pe interior cuibul este tapetat cu fire de păr, lână și pene. Ocupă cu succes și cuiburile artificiale cu intrare largă. Are două ponte pe an. Atât clocitul, cât și hrănirea puilor sunt effectuate de cei doi părinţi.
Consumă cu precădere insecte, hrana fiind procurată în trei feluri diferite: este culeasă de pe suprafaţa solului sau a apei, este capturată alergând repede și prinzându-o în momentul decolării sau sărind în aer ca muscarii.
Este singura specie de pasăre colorată în alb, gri și negru, având coada lungă specifică tuturor codobaturilor. Prin năpârlirea de toamnă, culoarea neagră se reduce. Lungimea corpului este de 17-19 cm, iar anvergura aripilor este de 25-30 cm, cu o greutate de 17-25 g.
Primăvara apare repede după topirea zăpezii, începând cuibăritul în luna aprilie. Perechile monogame se formează numai pe timpul perioadei de reproducere, câteodată deja pe teritoriul de iernare. În această perioadă sunt teritoriale și folosesc același teritorii de cuibărit în ani consecutivi. Cuibul alcătuit din fire de iarbă uscate, rădăcini și frunze este construit în cavităţi naturale și artificiale – streșini de casă, printre țigle, în iedera de pe clădiri etc.. Pe interior cuibul este tapetat cu fire de păr, lână și pene. Ocupă cu succes și cuiburile artificiale cu intrare largă. Are două ponte pe an. Atât clocitul, cât și hrănirea puilor sunt effectuate de cei doi părinţi.
Consumă cu precădere insecte, hrana fiind procurată în trei feluri diferite: este culeasă de pe suprafaţa solului sau a apei, este capturată alergând repede și prinzându-o în momentul decolării sau sărind în aer ca muscarii.
Specie sedentară. Populația cuibăritoare în Podișul Nord Dobrogean este estimată la 200 – 360 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de insecte.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de insecte inclusiv din cadrul localităților, dar și de pe terenurile agricole, reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.
Specie este menționată în Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC) și Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979.
În prezent specia este afectată de presiuni precum pășunat intensiv, curățirea arborilor și îndepărtarea acestora de pe marginea drumului, poluarea difuză a apelor, incendii, precum și aridizarea zonei ca urmare a schimbarilor climatice, toate acestea ducând la alterarea și reducerea habitatului de cuibărit și hrănire, precum și declinul populației. În viitor amenințările principale sunt schimbările climatice.
Măsuri restrictive: