PRESURĂ SURĂ
Miliaria (Emberiza) calandra
Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.
AcasăBiodiversitatePăsăriMiliaria (Emberiza) calandra – presură sură
PRESURĂ SURĂ
Miliaria (Emberiza) calandra
Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Numele de gen are origine latină milium; miliaria și reprezintă numele unei păsări care mânâncă mei; numele de familie calandra provine din cuvântul grecesc kalandra sau kalandros și înseamnă o specie de ciocârlie
FOTO Cosmin Manci
Penajul de culoare cafenie cu pete întunecate pe spinare și piept, cu abdomenul mai spălăcit și uniform colorat. Are o lungime de 18 cm.
Este o specie sedentară. Masculul începe să cânte în perioada martie-aprilie, de obicei ocupând pentru aceasta locuri înalte, precum copaci, tufișuri, scaieți înalți, linii de telefonie sau electricitate. Își apără teritoriul în timpul sezonului de reproducere și poate fi poligam, împerechindu-se cu până la trei femele (excepțional, cu șapte femele). Sex ratio-ul din populație este 1:1, ceea ce înseamnă că anumiți masculi rămân fără pereche. Fiind de cele mai multe ori poligam, masculul nu joacă un rol important în creșterea puilor, hrănindu-i doar după ce sunt aproape mari. Cuibul este construit de către femelă și este de obicei amplasat pe pământ. Este realizat din iarbă și căptușit cu păr de mamifer sau fire de iarbă fine. Uneori există și o a doua pontă, în anii cu condiții climatice favorabile și hrană suficientă. Odată cu venirea sezonului rece indivizii speciei se adună în stoluri, deseori împreună cu presura galbenă (Emberiza citrinella).
Este o specie predominant vegetariană, dar se hrănește și cu nevertebrate mici, puii fiind aproape în exclusivitate hrăniți cu insecte. Dieta sa constă în proporție de 75% din diverse semințe, cereale, frunze sau fructe de pădure, fiind suplinită cu insecte mici, păianjeni și melci.
Penajul de culoare cafenie cu pete întunecate pe spinare și piept, cu abdomenul mai spălăcit și uniform colorat. Are o lungime de 18 cm.
Este o specie sedentară. Masculul începe să cânte în perioada martie-aprilie, de obicei ocupând pentru aceasta locuri înalte, precum copaci, tufișuri, scaieți înalți, linii de telefonie sau electricitate. Își apără teritoriul în timpul sezonului de reproducere și poate fi poligam, împerechindu-se cu până la trei femele (excepțional, cu șapte femele). Sex ratio-ul din populație este 1:1, ceea ce înseamnă că anumiți masculi rămân fără pereche. Fiind de cele mai multe ori poligam, masculul nu joacă un rol important în creșterea puilor, hrănindu-i doar după ce sunt aproape mari. Cuibul este construit de către femelă și este de obicei amplasat pe pământ. Este realizat din iarbă și căptușit cu păr de mamifer sau fire de iarbă fine. Uneori există și o a doua pontă, în anii cu condiții climatice favorabile și hrană suficientă. Odată cu venirea sezonului rece indivizii speciei se adună în stoluri, deseori împreună cu presura galbenă (Emberiza citrinella).
Este o specie predominant vegetariană, dar se hrănește și cu nevertebrate mici, puii fiind aproape în exclusivitate hrăniți cu insecte. Dieta sa constă în proporție de 75% din diverse semințe, cereale, frunze sau fructe de pădure, fiind suplinită cu insecte mici, păianjeni și melci.
Este o specie sedentară, populația cuibăritoare în sit fiind estimată la 1.500 – 2.500 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate, dar mai ales la diseminarea semințelor speciilor de floră. Este indicator al calității habitatelor.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate contribuind la o agricultură sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.
Specie este menționată în Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC) și Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979.
În prezent specia este afectată de agricultura intensivă, schimbarea culturilor, înlocuirea pășunii cu teren agricol, îndepărtarea gardurilor vii/ tufărișurilor, curatirea arborilor și îndepărtarea acestora de pe marginea drumului precum și aridizarea zonei ca urmare a schimbarilor climatice, toate acestea ducând la alterarea și reducerea habitatului de cuibărit și hrănire, precum și declinul populației. În viitor amenințările principale sunt agricultura intensivă și schimbările climatice.
Măsuri active:
Măsuri restrictive: