Luscinia megarhynchos – privighetoare roșcată

Caracteristicile speciei

Coloritul este relativ uniform, maroniu, cu târtița roșcat maronie. Sexele sunt asemănătoare. Lungimea corpului este de 15-16 cm, iar greutatea de 16 – 39 de grame.

Iernează în Africa sub-sahariană, sosește pentru cuibărit în cursul lunii aprilie și pleacă în luna august. Este o specie monogamă, sezonul de cuibărit începând de la mijlocul lunii mai. Cântecul nupțial este efectuat în special de către mascul, pe toată durata zilei, seara și uneori toată noaptea. Cântecul este caracteristic, foarte melodios și cu numeroase intonaţii, variind în funcție de găsirea unei femele și stabilirea unei perechi. Sezonul de împerechere este extremde epuizant pentru masculi, care consumă o mare cantitate de energie cântând și alungând alți pretendenți din propriul teritoriu. Cuibul este instalat pe sol sau în vegetația joasă, în desiș, la maximum 30 cm de la sol, fiind foarte bine camuflat. Este construit de către femelă din diverse materiale vegetale (frunze uscateși fire de iarbă). Puii sunt hrăniți de către ambiipărinți.

Hrana este formată mai ales din insecte adulte și larve, păianjeni, melci, alte nevertebratede talie mică, fructe și uneori semințe. Se hrănește atât de pe sol, cât și din stratulde frunziș.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specie migratoare, cuibăritoare, ce poate fi observată în perioada aprilie/mai – septembrie. Populația cuibăritoare este estimată la 600 – 1100 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Importanță ecologică

Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate, în special insecte precum și la diseminarea semințelor speciilor de floră. Este indicator ai calității habitatelor.

Importanță economică

Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate, contribuind la o practică forestieră sustenabilă reducerea necesitații folosirii substanțelor chimice și biocidelor.

Importanță pentru conservare

Specie menționată în Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC).

Presiunile/amenințările

Specia este afectată de presiuni precum îndepărtarea gardurilor vii și a crângurilor/tufărișurilor, managementul neadecvat al fondului forestier, poluarea difuză a apei etc. toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei. Amenințările principale sunt gestionarea pădurii, speciile invazive și schimbările climatice.

Amenințările principale sunt continuarea gestionarii neadecvate a pădurii, construirea de parcuri eoliene care pot produce moartea prin coliziune, folosirea intensiva a substanțelor chimice în practicile agricole, monoculturile.

Măsuri de conservare

Măsuri active:

• Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile pentru toate speciile de păsări dependente de acestea;
• Înlocuirea speciilor lemnoase alohtone cu specii lemnoase autohtone în vederea creșterii gradului de utilizare pentru cuibărit, refugiu și hrănire a speciilor de păsări;
• Menținerea sau crearea fâșiilor/zonelor de protecție adiacente cursurilor de apă în care este interzisă aplicarea fertilizanților indiferent de natura acestora;
• Creșterea calității habitatelor forestiere în vederea conservării speciilor de păsări.

Măsuri restrictive:

• Interzicerea lucrărilor silvice de orice tip în perioada 01 aprilie – 01 iunie, cu excepția cazurilor/intervențiilor necesare ca urmare a unor infecții;
• Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
• Interzicerea împăduririi pajiștilor;
• Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotinoid.