Lullula arborea – ciocârlie de pădure
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.
AcasăBiodiversitatePăsăriLullula arborea – ciocârlie de pădure
Lullula arborea – ciocârlie de pădure
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Lullula – provine din franceză şi este diminutiv al cuvântului lulu – ciocârlie de pădure, nume dat de Buffon (1770-1783) și latinescul arboreus – de arbore, cu referire la habitatul caracteristic.
FOTO Cosmin Manci
Penajul este maroniu şi se distinge de celelalte ciocârlii prin benzile albe de deasupra ochilor ce se unesc pe creştet. Penajul este similar la ambele sexe. Lungimea corpului este de 13,5-15 cm, iar greutatea de 23-35 g. Cântă mai ales în zori şi seara, iar în iunie (când depune a doua pontă), chiar la miezul nopţii.
Iernează în Orientul Mijlociu. După iernare, masculii revin de obicei la aceleași locuri de cuibărit, femelele nemanifestând un atașament față de acestea. Teritoriul este marcat prin cântec, acesta fiind efectuat dimineața devreme și seara. Ambii parteneri cântă, atât în zbor, cât și așezați pe un suport sau chiar pe sol. Este o specie monogamă. Cuibul este construit de către femelă pe sol, în locuri cu iarbă mai înaltă sau tufișuri. Baza cuibului este o adâncitură rotundă în sol, ascunsă sub o tufă, iar ca materiale de construcție sunt folosite rădăcini fine, mușchi și crenguțe subțiri, la final, cuibul fiind căptușit la interior cu păr de cal, frunze și fire de iarbă mai fine. Femela alternează perioadele de clocire cu scurte perioade de hrănire și adăpare. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi exclusiv cu insecte. Dacă este depusă o a doua pontă, masculul hrănește puii din prima generație. Aceștia rămân pe teritoriul părinților până când și a doua pontă este îngrijită, iar la sfârșitul cuibăritului părinții împreună cu cele două rânduri de pui zburători formează un stol mic. Poate exista și o a treia pontă într-un sezon de reproducere, dacă există condiții favorabile de mediu și hrană suficientă.
În timpul cuibăritului consumă mai ales insecte (gândaci, muște, fluturi de zi și molii), pe care le prinde pe sol, în proximitatea cuibului (la maximum 100 m de acesta). În migrație și în timpul iernării consumă în special semințe de diverse plante.
Penajul este maroniu şi se distinge de celelalte ciocârlii prin benzile albe de deasupra ochilor ce se unesc pe creştet. Penajul este similar la ambele sexe. Lungimea corpului este de 13,5-15 cm, iar greutatea de 23-35 g. Cântă mai ales în zori şi seara, iar în iunie (când depune a doua pontă), chiar la miezul nopţii.
Iernează în Orientul Mijlociu. După iernare, masculii revin de obicei la aceleași locuri de cuibărit, femelele nemanifestând un atașament față de acestea. Teritoriul este marcat prin cântec, acesta fiind efectuat dimineața devreme și seara. Ambii parteneri cântă, atât în zbor, cât și așezați pe un suport sau chiar pe sol. Este o specie monogamă. Cuibul este construit de către femelă pe sol, în locuri cu iarbă mai înaltă sau tufișuri. Baza cuibului este o adâncitură rotundă în sol, ascunsă sub o tufă, iar ca materiale de construcție sunt folosite rădăcini fine, mușchi și crenguțe subțiri, la final, cuibul fiind căptușit la interior cu păr de cal, frunze și fire de iarbă mai fine. Femela alternează perioadele de clocire cu scurte perioade de hrănire și adăpare. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi exclusiv cu insecte. Dacă este depusă o a doua pontă, masculul hrănește puii din prima generație. Aceștia rămân pe teritoriul părinților până când și a doua pontă este îngrijită, iar la sfârșitul cuibăritului părinții împreună cu cele două rânduri de pui zburători formează un stol mic. Poate exista și o a treia pontă într-un sezon de reproducere, dacă există condiții favorabile de mediu și hrană suficientă.
În timpul cuibăritului consumă mai ales insecte (gândaci, muște, fluturi de zi și molii), pe care le prinde pe sol, în proximitatea cuibului (la maximum 100 m de acesta). În migrație și în timpul iernării consumă în special semințe de diverse plante.
Specie migratoare, cuibăritoare, ce poate fi observată în perioada mai – septembrie. Populația cuibăritoare este estimată la 460 – 820 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate, în special insecte precum și la diseminarea semințelor speciilor de floră. Este indicator al calității habitatelor.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate, contribuind la o agricultură sustenabilă prin reducerea necesitații folosirii substanțelor chimice și biocidelor.
Specie menționată în Anexa I a Directivei Păsări (Anexa nr. 3 din OUG nr. 57), Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC).
Specia este afectată de presiuni precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, managementul neadecvat al fondului forestier, pășunatul în pădure, curățarea arborilor și îndepărtarea acestora de pe marginea drumurilor, poluarea difuză a apei etc. toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei. Amenințările principale sunt agricultura intensivă și schimbările climatice.
Amenințările principale sunt continuarea gestionarii neadecvate a pădurii, construirea de parcuri eoliene care pot produce moartea prin coliziune, folosirea intensiva a substanțelor chimice în practicile agricole, monoculturile.
Măsuri active:
Măsuri restrictive: