Larus minutus (Hydrocoloeus) – pescăruş mic
Este obiectiv de conservare în ROSPA0040 Dunărea Veche-Brațul Măcin.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Grecescul larus – pasăre de mare, probabil pescăruş și din latinescul minutus – mic, cu referire la dimensiunea speciei.
FOTO Saxifraga, Kees van Berkel
Adulţii au înfăţişare similară. Penajul capului este negru, aripile sunt late şi rotunjite, iar partea de sub aripi este închisă la culoare. Picioarele sunt de un roşu aprins, iar ciocul este închis, negru – roşiatic. Gâtul şi spatele sunt albe. Este cel mai mic dintre pescăruşi. Lungimea corpului este de 25 – 30 cm şi o greutate de 88 – 162 g. Anvergura aripilor este de circa 70 – 78 cm..
Iernează în Europa şi pe coastele Mării Caspice şi Mării Negre și soseşte pentru cuibărit în a doua parte a lunii aprilie şi începutul lunii mai. Cuibăreşte prima dată la 2 – 3 ani, în colonii aşezate pe sol, în apropierea apei. La construirea cuibului participă ambii parteneri şi este alcătuit din resturi vegetale.
Se hrăneşte cu insecte, inclusiv libelule, viermi şi peştişori. Manifestă preferinţă pentru larvele de chironomide. Se hrăneşte adeseori împreună cu alte specii de pescăruşi. Îşi prinde hrana în zbor în cazul insectelor, dar şi plonjează după pradă scufundându-se, sau înoată în timp ce caută hrana.