Lanius senator – sfrâncioc cu cap roșiatic

Caracteristicile speciei

Ambele sexe au coloritul relativ similar: creștetul maroniu-castaniu (la mascul culorile sunt mult mai intense), dungă neagră peste ochi, bărbie albă, burta este albă (la femelă cu striații laterale fine), iar spatele negru cu târtița albă, aripile sunt negre, cu pete albe în zona centrală. Lungimea corpului este de 17-19 cm şi are o greutate medie de 21-29 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 25-27 cm.

Iernează în Africa sub-sahariană și sosește pentru cuibărit de obicei începând cu luna aprilie și pleacă înapoi spre locurile de iernare în august. Cuibul este construit în tufișuri sau arbori, de preferință acolo unde este expus la soare. Acesta are forma unei cupe cu diametru de aproximativ 8 cm și adâncimea de 5 cm, fiind construit din crenguțe și rădăcini fine și ornat cu rămurele verzi, iar pe interior este căptușit cu material fin vegetal, pene și păr de mamifere. Construcția lui este realizată de către de ambii părinți. Ouăle depuse sunt clocite numai de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de mascul. Amândoi părinții hrănesc puii la cuib până devin complet independenți. În cazul în care ponta este distrusă poate depune un nou rând de ouă, dar aproape întotdeauna acesta este depus în alt cuib.

Este o specie aproape exclusiv insectivoră, cu preferință pentru insectele mari, precum coleoptere, ploșnițe și cosași, dar și ortoptere precum coropișnița. Consumă și amfibieni, șopârle, micromamifere și chiar păsări de talie mică. În ceea e privește vânătoarea, folosește două tactici, vânatul în zbor și lansarea de la înălțime spre sol, aceasta din urmă făcându-se din copaci, tufișuri sau de pe firele de curent electric acolo unde sunt prezente. Ca toți sfrânciocii, capturează mai mult decât poate consuma, surplusul de hrană depozitându-l prin înțepare în spinii unui tufiș.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specie migratoare, cuibăritoare, ce poate fi observată în perioada mai – septembrie. Populația cuibăritoare este estimată la 35 – 65 perechi.

Importanță ecologică

Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate, în special insecte precum a populațiilor de rozătoare. Este indicator al calității habitatelor.

Importanță economică

Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate și rozătoare, contribuind la o agricultură sustenabilă prin reducerea necesității folosirii substanțelor chimice și biocidelor. De asemenea limitează răspândirea bolilor.

Importanță pentru conservare

Specie menționată în Anexa II – Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa I I- Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II – Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de activități antropice precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, managementul neadecvat al fondului forestier, falconerie, toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei. 

Amenințările principale sunt continuarea gestionarii neadecvate a pădurii, construirea de parcuri eoliene care pot produce moartea prin coliziune, folosirea intensiva a substanțelor chimice în practicile agricole, monoculturile.

Măsuri de conservare

Măsuri active de conservare:

• Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile;
• Izolarea liniilor electrice de joasă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de acestea prin electrocutare;
• Semnalizarea liniilor electrice de înaltă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de coliziune accidentală; 
• Reglementarea funcționării parcurilor eolienne existente;
• Menținerea sau crearea fâșiilor/zonelor de protecție adiacente cursurilor de apă.

Măsuri restrictive:

• Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
• Interzicerea împăduririi pajiștilor;
• Interzicerea depozitării substanțelor și compușilor minerali și organici, precum: gunoiul de grajd, insecticide, pesticide, metale grele, organoclorine, hidrocarburi aromatice policiclice, isotopi radioctivi în apropierea surselor de apă, conform legislației în vigoare
• Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotionoid.