Lanius collurio – sfrâncioc roşiatic

Caracteristicile speciei

Masculul are spatele maro-castaniu, creştetul şi ceafa gri-cenuşii, coada neagră cu alb, guşa albă şi pieptul alb-roziu. Femela şi juvenilul, au partea dorsală maronie (la juvenil, cu linii transversale întunecate), iar partea ventrală alb-crem, cu striuri semilunare întunecate mai dense, pe piept şi flancuri. Unele femele pot avea colorit asemănător cu masculii, coada fiind maronie cu puţin alb spre margini, iar pe partea ventrală, prezintă striurile întunecate. Lungimea corpului este de 16-18 cm și are o greutate medie de 23-34 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 24-27 cm.

Iernează în special în zona estică a Africii, din zona sub-sahariană, până în sudul continentului, sosește pentru cuibărit de obicei începând cu sfârșitul lunii aprilie/începutul lunii mai, în grupuri mici de 5-7 păsări și pleacă înapoi spre locurile de iernare spre sfârșitul lunii august. Cuibărește în toate habitate deschise, de pajiști și pășuni cu tufăriș, sau mozaicuri agricole, de culturi care alternează cu habitate seminaturale, cu tufe izolate sau în aliniamente. Intră inclusiv în localități unde găsește habitate propice (terenuri virane de la periferie, parcuri, grădini etc.). Perechile cuibăresc la o distanţă de 100-300 m unele de celelalte. Cântecul nupțial este de slabă intensitate, imitând cântecele altor păsărele. Cuibul este amplasat la o înălţime de până la 2 m de sol, în mărăcini sau copaci mici. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi. Este depusă o singură pontă pe an.

Hrana este alcătuită aproape exclusiv din insecte mari. Stă la pândă pe o creangă, cu fața către o zonă larg deschisă, de unde plonjează către prada pe care o capturează din zbor. Când are ocazia, consumă și șopârle, rozătoare sau chiar mamifere mici. Obișnuiește să jefuiască cuiburile păsărilor mici cântătoare, furând puii acestora. Are obiceiul de a fixa surplusul de pradă capturată în spinii arbuștilor, pentru a-l folosi în zilele cu vreme ploioasă, când hrana este mai puţin disponibilă. Prada prinsă este omorâtă prin lovituri precise cu ciocul în spatele gâtului.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specie migratoare, cuibăritoare, ce poate fi observată în perioada mai – septembrie. Populația cuibăritoare este estimată la 300 – 700 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Importanță ecologică

Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate, în special insecte precum a populațiilor de rozătoare. Este indicator al calității habitatelor.

Importanță economică

Este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate și rozătoare, contribuind la o agricultură sustenabilă prin reducerea necesității folosirii substanțelor chimice și biocidelor. De asemenea limitează răspândirea bolilor.

Importanță pentru conservare

Specie menționată în Anexa I a Directivei Păsări (Anexa nr. 3 din OUG nr. 57),  Cartea roșie a vertebratelor din România (Academia Română, 2005), Anexa II a  Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de presiuni precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, curățirea arborilor și îndepărtarea acestora de pe marginea drumurilor, poluarea difuză a apelor, incendii toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei. Amenințările principale sunt agricultura intensivă și schimbările climatice.

Măsuri de conservare

Măsuri active :

• Plantarea de benzi de vegetație în lungul drumurilor județene și comunale; 
• Îmbunătățirea condițiilor de cuibărit pentru speciile ce depind de terenurile arabile prin crearea elementelor de peisaj;
• Extragerea speciilor invazive/alohtone din perimetrele elementelor de peisaj existente în situri;
• Refacerea/reconstrucția habitatelor și crearea elementelor de peisaj la limita acestora;
• Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile pentru toate speciile de păsări dependențe de acestea;
• Menținerea sau crearea fâșiilor/zonelor de protecție adiacente cursurilor de apă;
• Reglementarea numărului de câini și a condițiilor de deținere a acestora în cadrul turmelor de animale ce pasc pe pajiști, conform legislației în vigoare;
• Încurajarea fermierilor să aplice pentru Măsura 10 Plăți de agro-mediu, pachetul 3 – pajiști importante pentru păsări, Varianta 3.2 – Lanius minor și Falco vespertinus.

Măsuri restrictive:

Interzicerea arderii vegetației de pe pajiști ca măsură de igienizare sau stimulare a creșterii acesteia, cu excepția cazurilor speciale prevăzute de legislația în vigoare.

• Interzicerea pășunatului în perioada 26 octombrie – 23 aprilie în vederea conservării pajiștilor pentru refacerea calității habitatelor de cuibărit și hrănire;
• Interzicerea depozitării substanțelor și compușilor minerali și organici, precum: gunoiul de grajd, insecticide, pesticide, metale grele, organochlorine, hidrocarburi aromatice policiclice, izotopi radioactivi în apropierea surselor de apă, conform legislației în vigoare
• Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
• Interzicerea împăduririi pajiștilor;
• Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotinoid.