Jynx torquilla – capîntortură

Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

Grecescul iunx – probabil numele grecesc vechi al speciei și torquere (torquilla fiind diminutivul) – învârtit, răsucit, cu referire la comportamentul de învârtire a capului atunci când este defensivă.

1.53. Jynx torquila - capîntortură

FOTO Cosmin Manci

Este o specie de ciocănitoare atipică, de talie mică. Dimorfismul sexual este inexistent. Penajul este atipic, având un aspect exotic cu colorit brun-cenușiu-pestriț pe spatele corpului, aripi și cap, iar partea inferioară albicioasă cu striații maronii pe laterale. Lungimea corpului este de 16-18 cm şi are o greutate medie de 30-50 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 25-27 cm. Pasărea prezintă un comportament aparte, răsucindu-și capul la 1800 atunci când este în pericol sau simte o amenințare, de unde îi revine și denumirea de cap-în-tortură.

Specia este migratoare efectuând deplasări sezoniere din Europa și centrul Asiei spre sudul Asiei și centrul Africii, unde iernează. Cuibărește în perioada mai-iulie, migrând spre sud începând cu luna septembrie și revenind în teritoriile de cuibărit în lunile martie-aprilie. Păsările selectează teritoriul de cuibărit în funcție de abundența hranei existente. Nu are o preferință a locului de amplasare a cuibului, acesta regăsindu-se în scorburi de ciocănitori, crăpături din ziduri, găuri din maluri de pământ sau chiar cuiburi artificiale. De obicei poate alunga rezidenții din unele locuri de cuibărit, împingându-le ouăle afară din cuib și chiar puii. Perechile sunt monogame, formându-se numai pe perioada de cuibărit. Păsările devin active pentru reproducere din al doilea an de viață. Puii sunt hrăniți de ambii părinți. Perechile au o singură pontă pe an.

Hrana constă din furnici, viermi, păianjeni, larve, fluturi pe care le capturează cu limba lipicioasă retractabilă din coronamentul copacilor, dar fără a sparge scoarța acestora, cum procedează rudele sale din familia ciocănitorilor.

  • Caracteristicile speciei

    Caracteristicile speciei

    Este o specie de ciocănitoare atipică, de talie mică. Dimorfismul sexual este inexistent. Penajul este atipic, având un aspect exotic cu colorit brun-cenușiu-pestriț pe spatele corpului, aripi și cap, iar partea inferioară albicioasă cu striații maronii pe laterale. Lungimea corpului este de 16-18 cm şi are o greutate medie de 30-50 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 25-27 cm. Pasărea prezintă un comportament aparte, răsucindu-și capul la 1800 atunci când este în pericol sau simte o amenințare, de unde îi revine și denumirea de cap-în-tortură.

    Specia este migratoare efectuând deplasări sezoniere din Europa și centrul Asiei spre sudul Asiei și centrul Africii, unde iernează. Cuibărește în perioada mai-iulie, migrând spre sud începând cu luna septembrie și revenind în teritoriile de cuibărit în lunile martie-aprilie. Păsările selectează teritoriul de cuibărit în funcție de abundența hranei existente. Nu are o preferință a locului de amplasare a cuibului, acesta regăsindu-se în scorburi de ciocănitori, crăpături din ziduri, găuri din maluri de pământ sau chiar cuiburi artificiale. De obicei poate alunga rezidenții din unele locuri de cuibărit, împingându-le ouăle afară din cuib și chiar puii. Perechile sunt monogame, formându-se numai pe perioada de cuibărit. Păsările devin active pentru reproducere din al doilea an de viață. Puii sunt hrăniți de ambii părinți. Perechile au o singură pontă pe an.

    Hrana constă din furnici, viermi, păianjeni, larve, fluturi pe care le capturează cu limba lipicioasă retractabilă din coronamentul copacilor, dar fără a sparge scoarța acestora, cum procedează rudele sale din familia ciocănitorilor.

    Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.

  • Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Specie migratoare, cuibăritoare, ce poate fi observată în perioada aprilie – septembrie. Populația cuibăritoare este estimată la 60 – 100 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.

  • Importanță ecologică

    Importanță ecologică

    Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate, în special a insectelor. Este indicator al calității habitatelor.

  • Importanță economică

    Importanță economică

    Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate, în special a insectelor contribuind la o practică forestieră sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor

  • Importanță pentru conservare

    Importanță pentru conservare

    Specie este menționată în Lista Roșie a speciilor amenintate IUCN 2018 (LC) și Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979.

  • Presiunile/amenințările

    Presiunile/amenințările

    În prezent specia este afectată de presiuni precum gestionarea și utilizarea pădurii, îndepărtarea arborilor vii și a crângurilor sau tufărișurilor, speciile invazive non-native, curățarea arborilor și îndepărtarea acestora de pe marginea drumurilor. În viitor amenințările sunt gestionarea și utilizarea pădurii, speciile invazive.

    Amenințările principale sunt continuarea gestionarii neadecvate a pădurii, construirea de parcuri eoliene care pot produce moartea prin coliziune, folosirea intensiva a substanțelor chimice în practicile agricole, monoculturile.

  • Măsuri de conservare

    Măsuri de conservare

    Măsuri active:

    • Înlocuirea speciilor lemnoase alohtone cu specii lemnoase autohtone în vederea creșterii gradului de utilizare pentru cuibărit, refugiu și hrănire a speciilor de păsări;
    • Creșterea calității habitatelor forestiere în vederea conservării speciilor de păsări.