Hirundo daurica – rândunica roșcată
Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.
AcasăBiodiversitatePăsăriHirundo daurica – rândunica roșcată
Hirundo daurica – rândunica roșcată
Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică:
Latinescul hirundo – rândunică
FOTO Cosmin Manci
Sexele sunt asemănătoare după culoarea penajului, dar femela are coada mai scurtă decât masculul. Se recunoaște după coloritul distinctiv al penajului, având creștetul și spatele albastru-închise, spatele este separat de cap de un guler cervical incomplet castaniu, târtița este castanie cu dungi fine de culoare închisă. Aripile și coada sunt negricioase cu un oarecare luciu. Are o lungime de 16-17 cm și o greutate 19-29 g.
Sosește în teritoriile de cuibărit în perioada aprilie–mai, în funcţie de condiţiile climatice ale anului respectiv. Cuibul este construit din noroi de către ambii parteneri, fiind lipit de substrat. Este complet închis și prezintă un gât ce servește ca intrare. Camera în care e depusă ponta este căptușită cu pene, iar cuibul este fixat sub acoperișuri, pereți de case, în carierele părăsite, în ruine, sub poduri sau în fisuri și în grote sau surplombe de stânci. Se pare că acest tip de cuib este o urmare a evoluției cuiburilor în cazul rândunicilor, deoarece specii individuale urmează secvența de construire: cuib deschis, închiderea cuibului și mai apoi construirea tunelului. Rândunica roșcată respectă aceste secvențe; se crede că un astfel de model de cuib îi oferă masculului un avantaj nepermițând altor masculi să intervină în timpul împerecherii. Cele mai multe perechi cuibăresc în mod izolat, însă se poate constata existența și a unor mici colonii de câteva cuiburi. Juvenilii sunt hrăniți cu insecte de către ambii părinți.
Se hrănește aproape exclusiv cu insecte zburătoare, pe care le prinde executând zboruri foarte agile, formate din alunecări în aer, cu aripile întinse.
Sexele sunt asemănătoare după culoarea penajului, dar femela are coada mai scurtă decât masculul. Se recunoaște după coloritul distinctiv al penajului, având creștetul și spatele albastru-închise, spatele este separat de cap de un guler cervical incomplet castaniu, târtița este castanie cu dungi fine de culoare închisă. Aripile și coada sunt negricioase cu un oarecare luciu. Are o lungime de 16-17 cm și o greutate 19-29 g.
Sosește în teritoriile de cuibărit în perioada aprilie–mai, în funcţie de condiţiile climatice ale anului respectiv. Cuibul este construit din noroi de către ambii parteneri, fiind lipit de substrat. Este complet închis și prezintă un gât ce servește ca intrare. Camera în care e depusă ponta este căptușită cu pene, iar cuibul este fixat sub acoperișuri, pereți de case, în carierele părăsite, în ruine, sub poduri sau în fisuri și în grote sau surplombe de stânci. Se pare că acest tip de cuib este o urmare a evoluției cuiburilor în cazul rândunicilor, deoarece specii individuale urmează secvența de construire: cuib deschis, închiderea cuibului și mai apoi construirea tunelului. Rândunica roșcată respectă aceste secvențe; se crede că un astfel de model de cuib îi oferă masculului un avantaj nepermițând altor masculi să intervină în timpul împerecherii. Cele mai multe perechi cuibăresc în mod izolat, însă se poate constata existența și a unor mici colonii de câteva cuiburi. Juvenilii sunt hrăniți cu insecte de către ambii părinți.
Se hrănește aproape exclusiv cu insecte zburătoare, pe care le prinde executând zboruri foarte agile, formate din alunecări în aer, cu aripile întinse.
Specie migratoare, cuibăritoare, ce poate fi observată în perioada aprilie – septembrie. Populația cuibăritoare este estimată la 15 – 25 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate, în special insectelor.
Specie este menționată în Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC) și Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979
În prezent specia este afectată de presiuni precum agricultura intensivă, înlocuirea pășunii cu teren agricol, poluarea difuză a apelor.
Măsuri restrictive: