Hippolais icterina – frunzăriță galbenă

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

Hippolais – derivă din greaca veche probabil, din cuvintele hupo – sub și laas – piatră, iar icterina – icter galben, cu referire la culoarea penajului

Hippolais icterina – frunzăriță galbenă

FOTO Vitalie Ajder

Penajul este viu colorat, partea inferioară galbenă ca lămâia, spatele cenușiu-verzui, picioarele cenușiu-albăstrui. Când cântă își ridică ciocul vertical, arătându-și astfel gâtlejul gălbui. Cele două sexe au colorit asemănător. Are ciocul lat la bază, capul relativ mare, aripile lungi, iar coada scurtă, retezată drept. Are obiceiul de a-și zbârli penele de pe creștet. Are o lungime de 12,5–14 cm și o greutate de 11–16 g. Longevitatea maximă în libertate este de 10 ani și 8 luni.

Iernează în sudul Africii, iar primăvara sosește târziu, la sfârșit de aprilie și toamna pleacă foarte devreme, de la sfârșitul lunii iulie până în septembrie. Este o specie solitară, monogamă, perechile rămânând împreună toată viața. Sunt păsări teritoriale în perioada de cuibărire. Excelenți imitatori, masculii preiau elemente din cântecele altor specii; el cântă ziua, însă poate fi auzit uneori și noaptea, în special în perioada de reproducere. Cuibul are formă de ceașcă și este așezat la ramificațiile ramurilor, la o înălțime de 2-4 m de sol, fiind foarte bine ascuns în vegetație. Este construit din crenguțe, fire moi și uscate de iarbă, iar în interior este căptușit cu păr de mamifere, pânze de păianjen, puf și pene. Deseori este ornamentat cu bucăți de hârtie. Puii sunt îngrijiți și hrăniți intens de către ambii părinți.

Este o pasăre care consumă cu precădere insect  adulte, dar și omizi, diverse larve, afide, melci, păianjeni etc. Ocazional, în special în timpul toamnei, din dieta sa fac parte și fructele (cătină sau coacăze). Se hrănește fără odihnă în frunziș, culegând hrana atât de pe frunze, cât și din zbor.

  • Caracteristicile speciei

    Caracteristicile speciei

    Penajul este viu colorat, partea inferioară galbenă ca lămâia, spatele cenușiu-verzui, picioarele cenușiu-albăstrui. Când cântă își ridică ciocul vertical, arătându-și astfel gâtlejul gălbui. Cele două sexe au colorit asemănător. Are ciocul lat la bază, capul relativ mare, aripile lungi, iar coada scurtă, retezată drept. Are obiceiul de a-și zbârli penele de pe creștet. Are o lungime de 12,5–14 cm și o greutate de 11–16 g. Longevitatea maximă în libertate este de 10 ani și 8 luni.

    Iernează în sudul Africii, iar primăvara sosește târziu, la sfârșit de aprilie și toamna pleacă foarte devreme, de la sfârșitul lunii iulie până în septembrie. Este o specie solitară, monogamă, perechile rămânând împreună toată viața. Sunt păsări teritoriale în perioada de cuibărire. Excelenți imitatori, masculii preiau elemente din cântecele altor specii; el cântă ziua, însă poate fi auzit uneori și noaptea, în special în perioada de reproducere. Cuibul are formă de ceașcă și este așezat la ramificațiile ramurilor, la o înălțime de 2-4 m de sol, fiind foarte bine ascuns în vegetație. Este construit din crenguțe, fire moi și uscate de iarbă, iar în interior este căptușit cu păr de mamifere, pânze de păianjen, puf și pene. Deseori este ornamentat cu bucăți de hârtie. Puii sunt îngrijiți și hrăniți intens de către ambii părinți.

    Este o pasăre care consumă cu precădere insect  adulte, dar și omizi, diverse larve, afide, melci, păianjeni etc. Ocazional, în special în timpul toamnei, din dieta sa fac parte și fructele (cătină sau coacăze). Se hrănește fără odihnă în frunziș, culegând hrana atât de pe frunze, cât și din zbor.

  • Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Specie migratoare, cuibăritoare, ce poate fi observată în perioada aprilie – septembrie. Populația cuibăritoare în cadrul Podișului Nord Dobrogean este estimată la 450 – 850 perechi. Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.

  • Importanță ecologică

    Importanță ecologică

    Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate și insecte precum și la diseminarea semințelor speciilor de floră. Este indicator al calității habitatelor.

  • Importanță economică

    Importanță economică

    Este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate , în special a insectelor contribuind la o practică forestieră sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor

  • Importanță pentru conservare

    Importanță pentru conservare

    Specia este menționată în Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC) și Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979.

  • Presiunile/amenințările

    Presiunile/amenințările

    În prezent specia este afectată de presiuni precum gestionarea și utilizarea pădurii, pășunatul în pădure, speciile invazive non-native, poluarea apelor și schimbările climatice. În viitor amenințările sunt gestionarea și utilizarea pădurii, speciile invazive și schimbările climatice.

  • Măsuri de conservare

    Măsuri de conservare

    Măsuri active:

    • Îmbunătățirea condițiilor de cuibărit pentru specie  prin crearea locurilor de cuibărit artificiale;
    • Plantarea de benzi de vegetație în lungul drumurilor județene și comunale; 
    • Îmbunătățirea condițiilor de cuibărit pentru speciile ce depind de terenurile arabile prin crearea elementelor de peisaj;
    • Extragerea speciilor invazive/alohtone din perimetrele elementelor de peisaj existente;
    • Refacerea/reconstrucția habitatelor și crearea elementelor de peisaj la limita acestora;
    • Înlocuirea speciilor lemnoase alohtone cu specii lemnoase autohtone în vederea creșterii gradului de utilizare pentru cuibărit, refugiu și hrănire a speciilor de păsări;
    • Creșterea calității habitatelor forestiere în vederea conservării speciilor de păsări.

    Măsuri restrictive:

    • Interzicerea lucrărilor silvice de orice tip în perioada 01 aprilie – 01 iunie, cu excepția cazurilor/intervențiilor necesare ca urmare a unor infecții;
    • Interzicerea arderii vegetației de pe pajiști ca măsură de igienizare sau stimulare a creșterii acesteia, cu excepția cazurilor speciale prevăzute de ația în vigoare.
    • Interzicerea depozitării substanțelor și compușilor minerali și organici, precum: gunoiul de grajd, insecticide, pesticide, metale grele, organochlorine, hidrocarburi aromatice policiclice, izotopi radioactivi în apropierea surselor de apă, conform legislației în vigoare
    • Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
    • Interzicerea împăduririi pajiștilor;
    • Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotinoid.