Hieraaetus pennatus – acvila mică

Caracteristicile speciei

Este o răpitoare de talie medie, dar mică pentru un vultur, cu o mărime comparabilă cu a şorecarului. Adulţii au înfăţişare similară. Lungimea corpului este de 42-51 cm şi are o greutate medie de 700 g pentru mascul şi 1000 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-135 cm.

Iernează în Africa și sosește pentru cuibărit în martie. Au tendința de a migra individual sau în perechi, rareori formând grupuri de mai mult de 5 exemplare. Stau departe de alte păsări răpitoare şi nu migrează împreună cu acestea. Ambii parteneri se pare că sunt fideli pe viață unul celuilalt şi obişnuiesc să construiască împreună cuibul după ce s-au întors la locul preferat de cuibărit, în ciuda faptului că pe perioada iernii sunt păsări solitare. Cuibul şi-l aşază la înălțime (20-50 m), pe un copac, putând ocupa şi cuiburi vechi ale altor păsări răpitoare sau ciori. Cuibul este construit din crengi împletite şi este tapetat la exterior cu crenguțe cu frunze. Amândoi părinții se ocupă de îngrijirea puilor.

Cuibăreşte în păduri, dar vânează în zone deschise şi semideschise, pe păşuni sau câmpuri agricole. Se hrăneşte cu o gamă largă de vertebrate: şopârle, păsări de talie mică şi medie, popândăi, hârciogi, şoareci, însă uneori îşi completează necesarul zilnic cu insecte sau jefuieşte cuiburile de stârci şi egrete. Are un comportament tipic de vânătoare care constă în planarea la înălțimi mari (200-300 m), de unde inspectează mediul terestru. După ce prada a fost identificată, se năpusteşte printr-un picaj spectaculos asupra potențialei victime. De asemenea, poate vâna după ce a stat pe o creangă printr-o simplă aruncare spre pradă. Uneori poate să fie observată umblând pe jos în căutare de insecte.

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0040 Dunărea Veche-Brațul Măcin.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specia este caracteristică perioadei de cuibărit și pasaj, putând fi observată în perioada martie – octombrie. Populația cuibăritoare a speciei în cadrul Podișului Nord Dobrogean este de 20 – 40 perechi, iar cea migratoare este estimată la 500 – 800 exemplare.

Importanță ecologică

• Reglarea mărimii populațiilor de rozătoare și a speciilor de pradă. 
• Selecția naturală a animalelor pe care le vânează, capturând animale bolnave sau cu o condiție fizică mai slabă. 
• Consumă cadavrele altor animale, limitând distrubuția potențialelor boli și infecții.

Importanță economică

Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, spre exemplu prin controlul populațiile de rozătoare contribuie la o agricultură și practică forestieră sustenabilă, reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani acvila mică este o speciei de interes eco-turistic.

Importanță pentru conservare

Specie menționată în Anexa I a Directivei Păsări (Anexa nr. 3 din OUG nr. 57),  Cartea roșie a vertebratelor din România (Academia Română, 2005), Anexa II, Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II,  Convența privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II, Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de activități antropice precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice și biocidelor în practicile agricole, curățarea/îndepărtarea arborilor de pe marginea drumurilor, gestionarea pădurii, pășunatul în pădure, liniile electrice suspendate, parcurile eoliene etc. toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului, precum și la deranjul speciei. Amenințările principale sunt agricultura intensivă, construirea de parcuri eoliene, speciile invazive non-native  și schimbările climatice.

Măsuri de conservare

Măsuri active:

• Plantarea de benzi de vegetație în lungul drumurilor județene și comunale;
• Extragerea speciilor invazive/alohtone din perimetrele elementelor de peisaj existente în situri;
• Refacerea/reconstrucția habitatelor și crearea elementelor de peisaj la limita acestora
• Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile;
• Înlocuirea speciilor lemnoase alohtone cu specii lemnoase autohtone în vederea creșterii gradului de utilizare pentru cuibărit, refugiu și hrănire a speciilor de păsări
• Izolarea liniilor electrice de joasă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de acestea prin electrocutare;
• Semnalizarea liniilor electrice de înaltă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de coliziune accidentală; 
• Reglementarea funcționării parcurilor eoliene existente;
• Menținerea sau crearea fâșiilor/zonelor de protecție adiacente cursurilor de apă;
• Îmbunătățirea condițiilor de cuibărit pentru speciile de păsări răpitoare de zi dependente de habitatul forestier prin reducerea deranjului în zona cuiburilor;
• Creșterea calității habitatelor forestiere. 

Măsuri restrictive:

• Interzicerea lucrărilor silvice de orice tip în perioada 01 aprilie – 01 iunie, cu excepția cazurilor/intervențiilor necesare ca urmare a unor infecții
• Interzicerea pășunatului în perioada 26 – 23 octombrie în vederea conservării pajiștilor pentru refacerea calității habitatelor;
• Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
• Interzicerea împăduririi pajiștilor; 
• Interzicerea depozitării substanțelor și compușilor minerali și organici, precum: gunoiul de grajd, insecticide, pesticide, metale grele, organoclorine, hidrocarburi aromatice policiclice, izotopi radioactivi în apropierea surselor de apă, conform legislației în vigoare
• Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotinoid.