Haliaeetus albicilla – codalb, vultur cu coada albă
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Cuvintele greceşti halos – de mare şi aetos – acvilă și cuvintele latine albus – alb şi cilla – cu sens de coadă, cu referire la coada albă a adulţilor.
FOTO Vitalie Ajder
Adulţii au ciocul galben, irisul galben, coada albă şi corpul maroniu. Ajung la penajul caracteristic adultului în 5 – 6 ani. Coada devine complet albă numai după 8 ani. Tinerii au ciocul, irisul, coada şi corpul închise. Lungimea corpului este de 76 – 92 cm şi o greutate de 4.100 g pentru mascul şi 5.500 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 190 – 240 cm. Adulţii au înfăţişare similară.
În zonele nordice şi estice este migratoare şi sedentară în rest. Este o specie monogamă ce tinde să îşi păstreze perechea toată viaţa. Atinge maturitatea sexuală la 5 ani şi trăieşte până la 27 de ani în sălbăticie. Primăvara, perechea zboară deasupra teritoriului pe care l-a ocupat şi execută zboruri spectaculoase cu rostogoliri în aer la circa 200 m. Pentru cuibărit foloseşte acelaşi teritoriu an după an, utilizând alternativ 2 – 3 cuiburi. Cuibul este construit din crengi aduse de mascul şi aranjate de către femelă. Este căptuşit în interior cu muşchi şi iarbă, uneori şi lână. Femela depune de obicei 2 ouă, la începutul lunii martie.
Se hrăneşte în special cu peşte, păsări de apă, mamifere mici şi uneori leşuri. Vânează printr-un zbor jos deasupra apei de unde îşi prinde prada, sau poate descrie cercuri largi la 200 – 300 m înălţime, de unde se uită după pradă. Se poate scufunda, dar o face rar. Fură hrană şi de la alte păsări.