Falco peregrinus – șoim călător

Caracteristicile speciei

Adulţii au înfăţişare similară, prezentând o largă variaţie în dimensiuni şi penaj, fiind identificate 19 subspecii. Este gri – albastru pe spate, are aripile ascuţite şi o mustaţă proeminentă. Lungimea corpului este de 38 – 51 cm şi o greutate medie de 550 – 1.500 g, femelele fiind mai mari cu 15 – 40 % decât masculii.  Anvergura aripilor este cuprinsă între 89 – 113 cm.

Iernează în Africa și soseşte din cartierele de iernare în luna martie. Este o specie monogamă, teritorială, la care partenerii rămân adeseori împreună şi iarna în afara perioadei de cuibărit. În comparaţie cu mărimea sa este cel mai puternic dintre şoimi. Rata de supravieţuire în primul an de viaţă, este de 40 % iar pentru adulţi de 70 %. Perechea execută un ritual nupţial spectculos ce include pe lângă planări împreună, urmăriri şi rostogoliri în picaj. După formarea perechii, partenerii încep să vâneze împreună. În timpul ritualului nupţial masculii aduc uneori hrană femelelor. Teritoriul apărat variză ca dimensiune în funcţie de cantitatea de hrană şi este cuprins între 3,3 şi 5 km.  Nu îşi construieşte cuib şi depune ouăle în scobiturile stâncilor şi copacilor sau în cuiburile abandonate de alte specii.

Se hrăneşte cu păsări, mamifere mici, reptile şi insecte. Este considerat a fi cea mai rapidă specie, atingând o viteză de până la 325 km/h când plonjează după pradă.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea. Specia este caracteristică perioadei de pasaj fiind observată în perioadele martie – aprilie și septembrie – octombrie. Populația speciei în cadrul Podișului Nord Dobrogean este estimată la 5 -15 exemplare.

Importanță ecologică

Reglarea mărimii populațiilor de rozătoare și a speciilor de pradă.
Selecția naturală a animalelor pe care le vânează, capturând animale bolnave sau cu o condiție fizică mai slabă.

Importanță economică

Este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, spre exemplu prin controlul populațiile de rozătoare contribuie la o agricultură și practică forestieră sustenabilă, reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani șoimul călător este o specie de interes eco-turistic.

Importanță pentru conservare

Specie menționată în Anexa I a Directivei Păsări (Anexa nr. 3 din OUG nr. 57),  Cartea roșie a vertebratelor din România (Academia Română, 2005), Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa II a  Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa I – Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de activități antropice precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, înlocuirea pășunii cu teren agricol, linii electrice și de telefon suspendate, curățarea/îndepărtarea arborilor de pe marginea drumurilor, parcurile eoliene, schimbările climatice, toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului, precum și la declinul accentuat al speciei. Amenințările sunt agricultura intensivă, construirea de parcuri eoliene care pot produce moartea prin coliziune și schimbările climatice.

Măsuri de conservare

Măsuri active de conservare:

• Plantarea de benzi de vegetație în lungul drumurilor județene și comunale;
• Îmbunătățirea condițiilor de cuibărit pentru speciile ce depind de terenurile agricole (F. peregrinus beneficiază indirect de această măsură);
• Refacere / reconstrucția habitatelor și crearea elementelor de peisaj;
• Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile;
• Izolarea liniilor electrice de joasă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de acestea prin electrocutare;
• Semnalizarea liniilor electrice de înaltă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de coliziune accidentală; 
• Reglementarea funcționării parcurilor eolienne existente;
• Menținerea sau crearea fâșiilor/zonelor de protecție adiacente cursurilor de apă în care este interzisă aplicarea fertilizanților indiferent de natura acestora.

Măsuri restrictive:

• Interzicerea pășunatului în perioada 26 octombrie – 23 aprilie în vederea conservării pajiștilor pentru refacerea calității habitatelor de cuibărit și hrănire;
• Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
• Interzicerea împăduririi pajiștilor; 
• Interzicerea depozitării substanțelor și compușilor minerali și organici, precum: gunoiul de grajd, insecticide, pesticide, metale grele, organoclorine, hidrocarburi aromatice policiclice, isotopi radioctivi în apropierea surselor de apă, conform legislației în vigoare
• Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotionoid.