Falco cherrug – șoim dunărean, șoim sacru

Caracteristicile speciei

Prezintă o mare variaţie a culorii de la un maro ciocolatiu până la aproape alb. Adulţii au înfăţişare similară. Lungimea corpului este de 47 – 55 cm şi o greutare medie de 730 – 990 g pentru mascul şi 970 – 1.300 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 105 – 129 cm, fiind foarte mare comparativ cu dimensiunile corpului său. Este un şoim mare, puternic.

Iernează în Africa şi Peninsula Arabiei și soseşte la locurile de cuibărit la începutul lunii martie. Masculul execută un ritual nupţial, planând deasupra teritoriului ales, emiţând sunete puternice de chemare pentru femele. În timpul ritualului nupţial masculii aduc uneori hrană femelelor. Ocupă de obicei cuibul altor păsări răpitoare, inclusiv codalbi pe care îi alungă de la cuib. Clocitul este asigurat în special de femelă, care în această perioadă este hrănită de mascul.

Se hrăneşte cu păsări, mamifere mici şi şopârle. Atacă păsări până la dimensiunea gâştelor, însă preferă porumbeii sălbatici şi stăncuţele. Este o pasăre solitară şi teritorială, foarte agresivă şi perseverentă în urmărirea prăzii. În lumea animală nu este ameninţată de nici o specie, omul fiind singura ameninţare. Este foarte agil şi rapid şi poate atinge o viteză de 321 km/h când plonjează după pradă.

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Specia poate fi observată în timpul migrației, astfel Podișul Nord Dobrogean este traversat de 3.000 – 8.000 exemplare de uliu păsărar, dintre acestea 1.000 – 3.000 traversează situl Stepa Casimcea, iar 1.500 – 5.000 traversează situl Pădurea Babadag.

Importanță ecologică

• Reglarea mărimii populațiilor de rozătoare și a speciilor de pradă. 
• Selecția naturală a animalelor pe care le vânează, capturând animale bolnave sau cu o condiție fizică mai slabă. 
• Consumă cadavrele altor animale, limitând distrubuția potențialelor boli și infecții.

Importanță economică

Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, spre exemplu prin controlul populațiile de rozătoare contribuie la o agricultură și practică forestieră sustenabilă, reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani uliu păsărar este o speciei de interes eco-turistic.

Importanță pentru conservare

Specie menționată în Anexa II – Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa I I- Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II – Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de activități antropice precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, managementul neadecvat al fondului forestier, falconerie, toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei. 

Amenințările principale sunt continuarea gestionarii neadecvate a pădurii, construirea de parcuri eoliene care pot produce moartea prin coliziune, folosirea intensiva a substanțelor chimice în practicile agricole, monoculturile.

Măsuri de conservare

Măsuri active de conservare:

• Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile;
• Izolarea liniilor electrice de joasă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de acestea prin electrocutare;
• Semnalizarea liniilor electrice de înaltă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de coliziune accidentală; 
• Reglementarea funcționării parcurilor eolienne existente;
• Menținerea sau crearea fâșiilor/zonelor de protecție adiacente cursurilor de apă.

Măsuri restrictive:

• Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
• Interzicerea împăduririi pajiștilor;
• Interzicerea depozitării substanțelor și compușilor minerali și organici, precum: gunoiul de grajd, insecticide, pesticide, metale grele, organoclorine, hidrocarburi aromatice policiclice, isotopi radioctivi în apropierea surselor de apă, conform legislației în vigoare
• Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotionoid.