Dendrocopos medius – ciocănitoare de stejar

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică: combinaţia cuvintelor greceşti dendron – copac şi kopos – a lovi, cu referire la comportamentul păsării și cuvântul latin medius – mijlociu, cu referire la dimensiunile păsării comparativ cu ciocănitoarea pestriţă mare şi ciocănitoarea pestriţă mică.

Caracteristici: Penajul este alcătuit dintr-o combinaţie atractivă de alb, negru şi roşu, dar comparativ cu rudele sale are cel mai puţin negru pe faţă.  Ciocul este destul de slab, folosit mai mult pentru a „sonda” decât pentru a sparge scoarţa arborilor. Lungimea corpului este de 19,5-22 cm şi are o greutate de 50-85 g. Anvergura aripilor este de circa 33-34 cm.

Este probabil cea mai sedentară dintre toate speciile europene de ciocănitori. Primăvara îşi delimitează teritoriul, acesta fiind apărat de ambii parteneri. Masculii îşi anunţă prezenţa şi revendică teritoriul prin chemări şi cântece. Darabana este mai puţin folosită comparativ cu alte specii, iar femelele nu bat deloc darabana. Masculul este cel care excavează locul pentru cuibărit, iar femela inspectează excavaţia făcută şi decide dacă o acceptă sau nu. Construiesc în fiecare an un nou cuib.

Se mişcă mult prin coroana arborilor, iar primăvara, se hrăneşte cu sevă vegetală. Se hrăneşte în cea mai mare măsură pe stejari, însă acolo unde există în preajmă copaci cu o esenţă mai moale (mesteacăn, frasin, salcie) îi foloseşte pentru construirea cuibului.

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.

Dendrocopos medius

FOTO Laurențiu Petrencu

  • Caracteristicile speciei

    Caracteristicile speciei

    Caracteristici: Penajul este alcătuit dintr-o combinaţie atractivă de alb, negru şi roşu, dar comparativ cu rudele sale are cel mai puţin negru pe faţă.  Ciocul este destul de slab, folosit mai mult pentru a „sonda” decât pentru a sparge scoarţa arborilor. Lungimea corpului este de 19,5-22 cm şi are o greutate de 50-85 g. Anvergura aripilor este de circa 33-34 cm.

    Este probabil cea mai sedentară dintre toate speciile europene de ciocănitori. Primăvara îşi delimitează teritoriul, acesta fiind apărat de ambii parteneri. Masculii îşi anunţă prezenţa şi revendică teritoriul prin chemări şi cântece. Darabana este mai puţin folosită comparativ cu alte specii, iar femelele nu bat deloc darabana. Masculul este cel care excavează locul pentru cuibărit, iar femela inspectează excavaţia făcută şi decide dacă o acceptă sau nu. Construiesc în fiecare an un nou cuib.

    Se mişcă mult prin coroana arborilor, iar primăvara, se hrăneşte cu sevă vegetală. Se hrăneşte în cea mai mare măsură pe stejari, însă acolo unde există în preajmă copaci cu o esenţă mai moale (mesteacăn, frasin, salcie) îi foloseşte pentru construirea cuibului.

  • Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag.

  • Importanță ecologică

    Importanță ecologică

    • Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate și insecte. În timpul verii contribuie și la diseminarea florei spontane Specia este considerată indicator al calității pădurilor de stejar.
  • Importanță economică

    Importanță economică

    Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate contribuind la o practică forestieră sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.

  • Importanță pentru conservare

    Importanță pentru conservare

    Specie menționată în Anexa I a Directivei Păsări, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC) , Anexa II a  Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturala din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979.

  • Presiunile/amenințările

    Presiunile/amenințările

    În prezent specia este afectată de gestionarea și utilizarea pădurii și plantațiilor, pășunatul în pădure, executarea de drumuri în pădure, speciile invazive non-native, schimbarea compoziției de specii. Amenințările sunt aceleași ca și presiunile la care adăugăm schimbările climatice

  • Măsuri de conservare

    Măsuri de conservare

    Măsuri active de conservare:

    • Înlocuirea speciilor lemnoase alohtone u specii lemnoase în vedereea creșterii gradului de utilizare pentru cuibărit , refugiu și hrănire  speciilor de păsări;
    • Creșterea calității habitatelor forestiere în vederea conservării speciilor de păsări;
    • Asigurarea condițiilor naturale de cuibărit pentru speciile de păsări criteriu în zonele cu pădure tânără, până în 50 de ani, cu suprafețe mai mari de 100 ha, unde nu sunt programate lucrări silvice în următorii 200 de ani, până la vârsta de exploatare de 70 de ani, cel puțin 5-6 arbori/ha trebuie să fie tăiați la o înălțime de minim 5 m față de sol. Se vor alege arborii cu diametrul cel mai mare.

    Măsuri restrictive:

    • Interzicerea lucrărilor silvice de orice tip în perioada 01 aprilie – 01 iunie, cu excepția cazurilor/intervențiilor necesare ca urmare a unor infecții;