Coturnix coturnix – prepeliță
Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
quocturnix – în latina veche imita sunetul scos de pasăre
Are circa 18 cm lungime, culoare brună și cu dungi pe spate. Prepelițele trăiesc în perechi sau în grupuri sociale mici și formează grupuri mai mari doar întimpul migrației.
Migrează doar noaptea, mai ales în nopțile cu luna plină. Uneori când au hrană din abundență și toamna timpul se menține călduros, se întârzie plecarea spre ținuturile de iernare până după 15 octombrie. Zboară la înălțimijoase, cu viteză mică, cu bătăi rapide dearipi și de mică amploare. Se ridică greu în zbor preferând
mersul pe jos, strecurându-se cu mare ușurință prin vegetație, cu gâtul îndesat și dând din cap la fiecare pas. Pe drumul de reîntoarcere spre Europa, o mare parte dintre exemplare scot un rând de pui în nordul Africii, după care sosesc cu puii tineri și mai scot un rând de pui în teritoriile de cuibărit. Este citată în literatură atât ca specie monogamă, cât și ca specie poligamă. În amândouă situații însă, masculul nu participă la construirea cuibului, clocit și creșterea puilor. Împerecherea are loc imediat după sosirea din migrație. Masculii ajung în teritoriile de cuibărit înaintea femelelor, care, odată sosite, localizează zona pentru instalarea cuibului și răspund la chemarea vocală a masculilor. Cuibul este construit în vegetația deasă, fiind practic o gropiță în sol căptușită de femelăcu câteva fire de vegetație uscată. Acesta este foarte bine ascuns în ierburile înalte, aplecate în boltă deasupra cuibului.
Hrana este obținută seara și dimineața prin scormonire pe sol, fiind formată din diverse semințe și nevertebrate (insecte, melci, miriapode, păianjeni sau viermi); în timpul zilei se odihnește, retrasă în diferite locuri umbroase.
Este obiectiv de conservare în ROSPA0100 Stepa Casimcea.