Calandrella brachydactyla – ciocârlie de stol
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea și ROSPA0040 Dunărea Veche-Brațul Măcin.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
calandrella – este diminutiv de la grecescul kalandra – specie de ciocârlie, iar brachydactyla – provine din combinaţia cuvintelor greceşti brachys – scurt şi dactylos – deget
FOTO Cosmin Manci
Pare o ciocârlie de câmp mică şi cu colorit mai deschis, cu nuanțe mai ruginii, cioc uşor mai masiv. Strigăte asemănătoare cu ale ciocârliei de câmp, dar uşor mai seci, cântecul fiind alcătuit din fraze scurte, simple, cu puţine variaţii şi nu atât de imitativ, un ciripit destul de sec şi asemănător cu strigătul său; alteori, fraze foarte scurte, cu pauze scurte între ele, începând şovăielnic, ulterior accelerate. Cântă şi în zbor ondulat, precum ciocârlia de câmp, cu fluturări rapide de aripi, urmate de alunecări descendente cu aripile strânse, destul de dezordonat, la înălţimi mari.
Este specie migratoare ce iernează în Africa, cu excepția populației sedentare din Grecia. În Podișul Nord Dobrogean ajunge pentru cuibărit, în aprilie. Perechile cuibăritoare pot forma grupuri de 15-20 de cuiburi învecinate. Cuibul este așezat în zone aride, la adăpostul unor tufișuri sau ierburi înalte. Este construit de femelă într-o adâncitură a solului și este căptușit cu iarbă, pene și lână, tot acest material fiind adus pe jos la locul cuibului. Depune două ponte pe sezon. Ca și alte păsări care cuibăresc pe sol, poate să depună o altă pontă în cazul în care ouăle au fost distruse.
Se hrănește cu insecte și seminţe, în mod individual sau în stoluri, căutându-și hrana pe sol. În timpul sezonului de reproducere preferă hrana animală, formată în special din insecte. Poate rezista perioade îndelungate fără apă.