Burhinus oedicnemus – pasărea ogorului
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea și ROSPA0040 Dunărea Veche-Brațul Măcin.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
burhinus – provine din cuvintele grecești bous – bou şi rhis – nas, iar oedicnemus – provine din cuvintele greceşti oiden – umflat şi kneme – coapsă, cu referire la articulaţia tibio-tarsală proeminentă
FOTO Cosmin Manci
Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj de culoarea ierbii uscate, camuflând pasărea în peisajul din jur. Este uşor de recunoscut după dungile şi petele albe de pe aripi, ochii mari galbeni adaptaţi la viaţa nocturnă şi picioarele galbene. Lungimea corpului este de 38 – 45 cm şi o greutate medie cuprinsă între 290 – 535 g. Anvergura aripilor este de circa 76 – 88 cm. Este dificil de observat, aleargă cu capul între umeri şi vânează noaptea. Sperioasă şi prudentă, atunci când este surprinsă se poate întinde la pământ cu gâtul întins.
Este o specie migratoare ce iernează în Africa și ajunge pentru cuibărit în Podișul Nord Dobrogean la sfârșitul lunii martie. Ritualul nupţial se manifestă prin rotiri şi salturi ale masculului cu aripile înfoiate, în jurul femelei. În timpul cuibăritului, ţipetele lor se aud frecvent noaptea. Cuibul este amplasat în zone cu puţină vegetaţie sau în culturi agricole, format dintr-o adâncitură în pământ, căptuşită superficial cu resturi vegetale şi pietricele. Clocitul este asigurat de ambii parteneri, iar dacă ponta sau puii sunt pierduţi, depun o a doua pontă.
Se hrăneşte cu insecte şi larve, melci, râme, broaşte, seminţe, mamifere mici şi păsări.