Burhinus oedicnemus – pasărea ogorului
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea și ROSPA0040 Dunărea Veche-Brațul Măcin.
AcasăBiodiversitatePăsăriBurhinus oedicnemus – pasărea ogorului
Burhinus oedicnemus – pasărea ogorului
Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea și ROSPA0040 Dunărea Veche-Brațul Măcin.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
burhinus – provine din cuvintele grecești bous – bou şi rhis – nas, iar oedicnemus – provine din cuvintele greceşti oiden – umflat şi kneme – coapsă, cu referire la articulaţia tibio-tarsală proeminentă
FOTO Cosmin Manci
Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj de culoarea ierbii uscate, camuflând pasărea în peisajul din jur. Este uşor de recunoscut după dungile şi petele albe de pe aripi, ochii mari galbeni adaptaţi la viaţa nocturnă şi picioarele galbene. Lungimea corpului este de 38 – 45 cm şi o greutate medie cuprinsă între 290 – 535 g. Anvergura aripilor este de circa 76 – 88 cm. Este dificil de observat, aleargă cu capul între umeri şi vânează noaptea. Sperioasă şi prudentă, atunci când este surprinsă se poate întinde la pământ cu gâtul întins.
Este o specie migratoare ce iernează în Africa și ajunge pentru cuibărit în Podișul Nord Dobrogean la sfârșitul lunii martie. Ritualul nupţial se manifestă prin rotiri şi salturi ale masculului cu aripile înfoiate, în jurul femelei. În timpul cuibăritului, ţipetele lor se aud frecvent noaptea. Cuibul este amplasat în zone cu puţină vegetaţie sau în culturi agricole, format dintr-o adâncitură în pământ, căptuşită superficial cu resturi vegetale şi pietricele. Clocitul este asigurat de ambii parteneri, iar dacă ponta sau puii sunt pierduţi, depun o a doua pontă.
Se hrăneşte cu insecte şi larve, melci, râme, broaşte, seminţe, mamifere mici şi păsări.
……………………
ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea.
Specia poate fi observată în timpul migrației, astfel Podișul Nord Dobrogean este traversat de 3.000 – 8.000 exemplare de uliu păsărar, dintre acestea 1.000 – 3.000 traversează situl Stepa Casimcea, iar 1.500 – 5.000 traversează situl Pădurea Babadag.
Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, spre exemplu prin controlul populațiile de rozătoare contribuie la o agricultură și practică forestieră sustenabilă, reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani uliu păsărar este o speciei de interes eco-turistic.
Specie menționată în Anexa II – Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa I I- Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II – Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).
În prezent specia este afectată de activități antropice precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, managementul neadecvat al fondului forestier, falconerie, toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei.
Amenințările principale sunt continuarea gestionarii neadecvate a pădurii, construirea de parcuri eoliene care pot produce moartea prin coliziune, folosirea intensiva a substanțelor chimice în practicile agricole, monoculturile.
Măsuri active de conservare:
Măsuri restrictive: