Branta rufficolis – gâsca cu gât roșu

Este obiectiv de conservare în ROSPA0040 Dunărea Veche-Brațul Măcin.

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

branta – varianta latinizată a cuvântului anglo-saxon bernan – carbonizat (negru), cu referire la penajul parţial negru al păsării, iar ruficollis – provine din cuvintele latine rufus – roşietic şi collum – gât, cu referire la penajul roşu al gâtului

Branta ruficollis-Gâsca cu gât roșu

FOTO Wikimedia Commons, imagine licențiată conform Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 Unported license

Este cea mai mică dintre gâşte şi are un penaj elegant, negru combinat cu roşu-ruginiu, subliniat de dungi albe. Adulţii au înfăţişare similară. Lungimea corpului este de 54 – 64 cm şi are o greutate medie de 1.400 – 1.600 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110 – 125 cm.

Este o specie migratoare ce cuibăreşte în nordul Siberiei în colonii mici situate pe malurile râurilor și care vine în Dobrogea, începând cu luna octombrie, pentru iernare. În iernile mai blânde, rămân în număr mai mare în Ucraina, iar în cele mai aspre coboară spre sud, până în Grecia.

În cartierele de iernare se hrăneşte în special pe culturile de grâu de toamnă şi rapiţă. Atunci când distanţa între locurile de înoptare şi cele de hrănire creşte la peste 30 de km, preferă să caute alte locuri de hrănire şi înoptare de obicei mai în sud, dacă culturile sunt acoperite de zăpadă. Zboară împreună cu alte specii de gâşte în şiruri dispuse în formă de “V”. Atunci când stolul este format numai din gâşte cu gât roşu, formaţia este neregulată şi asemănătoare ca formă cu cea a graurilor sau ciorilor.

  • Caracteristicile speciei

    Caracteristicile speciei

    ……………………

  • Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea.

    Specia poate fi observată în timpul migrației, astfel Podișul Nord Dobrogean este traversat de 3.000 – 8.000 exemplare de uliu păsărar, dintre acestea 1.000 – 3.000 traversează situl Stepa Casimcea, iar 1.500 – 5.000 traversează situl Pădurea Babadag.

  • Importanță ecologică

    Importanță ecologică

    • Reglarea mărimii populațiilor de rozătoare și a speciilor de pradă. 
    • Selecția naturală a animalelor pe care le vânează, capturând animale bolnave sau cu o condiție fizică mai slabă. 
    • Consumă cadavrele altor animale, limitând distrubuția potențialelor boli și infecții.
  • Importanță economică

    Importanță economică

    Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, spre exemplu prin controlul populațiile de rozătoare contribuie la o agricultură și practică forestieră sustenabilă, reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani uliu păsărar este o speciei de interes eco-turistic.

  • Importanță pentru conservare

    Importanță pentru conservare

    Specie menționată în Anexa II – Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa I I- Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II – Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).

  • Presiunile/amenințările

    Presiunile/amenințările

    În prezent specia este afectată de activități antropice precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, managementul neadecvat al fondului forestier, falconerie, toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei. 

    Amenințările principale sunt continuarea gestionarii neadecvate a pădurii, construirea de parcuri eoliene care pot produce moartea prin coliziune, folosirea intensiva a substanțelor chimice în practicile agricole, monoculturile.

  • Măsuri de conservare

    Măsuri de conservare

    Măsuri active de conservare:

    • Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile;
    • Izolarea liniilor electrice de joasă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de acestea prin electrocutare;
    • Semnalizarea liniilor electrice de înaltă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de coliziune accidentală; 
    • Reglementarea funcționării parcurilor eolienne existente;
    • Menținerea sau crearea fâșiilor/zonelor de protecție adiacente cursurilor de apă.

    Măsuri restrictive:

    • Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
    • Interzicerea împăduririi pajiștilor;
    • Interzicerea depozitării substanțelor și compușilor minerali și organici, precum: gunoiul de grajd, insecticide, pesticide, metale grele, organoclorine, hidrocarburi aromatice policiclice, isotopi radioctivi în apropierea surselor de apă, conform legislației în vigoare
    • Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotionoid.