Aquila heliaca – acvilă de câmp/acvilă imperială

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

Aquila – provine din latinescul aquilus – culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare al păsării și grecescul heliakos – al soarelui, cu referire probabil la penajul deschis, de culoarea nisipului, al juvenilului

Aquila heliaca - acvilă imperială

FOTO Saxifraga-Mark Zekhuis

Este o răpitoare mare, cu un penaj maro închis. Capul are o culoare mai deschisă, care se prelungește până pe gât. Pe umeri prezintă pete albe. Lungimea corpului este de 70-83 cm şi greutatea medie este cuprinsă între 2450-2720 gr la mascul și 3160 – 4530gr la femelă.

Este o specie monogamă, partenerii formând perechea pe viață. Familiile stau împreună și în cartierele de iernare. Ritualul nupțial se desfășpară prin zboruri la înălțime a partenerilor în timp ce scot sunete de chemare, apoi plonjează și se rostogolesc cu ghearele atașate unul de celălalt. Specia are un areal de cuibărit foarte larg, din centrul și estul continentului European, silvostepele din sudul Rusiei până în regiunea lacului Baikal în est, iar ca limita sudică are nordul Pakistanului.

În România, specia a cuibărit în trecut în Dobrogea și alte regiuni ale țării. În prezent nu mai există nici o semnalare dovedită legată de cuibăritul acvilei de câmp în România, iar observațiile sporadice recente ale speciei pe teritoriul țării fac referire la păsări aflate în migrație sau în zone temporare de hrănire. În timpul pasajului pot fi observate între 20 și 60 exemplare pe teritoriul țării. Populația europeană a speciei este foarte mică, cuprinsă între 850 – 1400 perechi. Efectivul populațional a scăzut semnificativ în perioada 1970 – 1990.

Dieta speciei constă în mamifere de talie mică și medie (șoareci, popândăi, hârciogi, iepuri tineri) însă vânează și juvenilii păsărilor terestre sau acvatice, ocazional șerpi, șopârle sau chiar hoituri. Vânează solitar în timp ce planează. Poate fura hrana de la alte păsări răpitoate sau se luptă cu alte păsări răpitoare pentru harnă.

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag și ROSPA0100 Stepa Casimcea.

  • Caracteristicile speciei

    Caracteristicile speciei

    ……………………

  • Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea.

    Specia poate fi observată în timpul migrației, astfel Podișul Nord Dobrogean este traversat de 3.000 – 8.000 exemplare de uliu păsărar, dintre acestea 1.000 – 3.000 traversează situl Stepa Casimcea, iar 1.500 – 5.000 traversează situl Pădurea Babadag.

  • Importanță ecologică

    Importanță ecologică

    • Reglarea mărimii populațiilor de rozătoare și a speciilor de pradă. 
    • Selecția naturală a animalelor pe care le vânează, capturând animale bolnave sau cu o condiție fizică mai slabă. 
    • Consumă cadavrele altor animale, limitând distrubuția potențialelor boli și infecții.
  • Importanță economică

    Importanță economică

    Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, spre exemplu prin controlul populațiile de rozătoare contribuie la o agricultură și practică forestieră sustenabilă, reducând necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor și în acelasi timp stopează răspândirea bolilor, rozătoarele fiind vectori ai multor boli. De asemenea, în ultimii ani uliu păsărar este o speciei de interes eco-turistic.

  • Importanță pentru conservare

    Importanță pentru conservare

    Specie menționată în Anexa II – Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, Anexa I I- Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC), Anexa II – Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES).

  • Presiunile/amenințările

    Presiunile/amenințările

    În prezent specia este afectată de activități antropice precum agricultura intensivă, schimbarea culturilor, pășunatul intensiv, utilizarea substanțelor chimice în practicile agricole, managementul neadecvat al fondului forestier, falconerie, toate acestea ducând la modificarea, fragmentare și reducerea habitatului de hrănire și de cuibărit, precum și la deranjul speciei. 

    Amenințările principale sunt continuarea gestionarii neadecvate a pădurii, construirea de parcuri eoliene care pot produce moartea prin coliziune, folosirea intensiva a substanțelor chimice în practicile agricole, monoculturile.

  • Măsuri de conservare

    Măsuri de conservare

    Măsuri active de conservare:

    • Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile;
    • Izolarea liniilor electrice de joasă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de acestea prin electrocutare;
    • Semnalizarea liniilor electrice de înaltă tensiune pentru a reduce mortalitatea cauzată de coliziune accidentală; 
    • Reglementarea funcționării parcurilor eolienne existente;
    • Menținerea sau crearea fâșiilor/zonelor de protecție adiacente cursurilor de apă.

    Măsuri restrictive:

    • Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
    • Interzicerea împăduririi pajiștilor;
    • Interzicerea depozitării substanțelor și compușilor minerali și organici, precum: gunoiul de grajd, insecticide, pesticide, metale grele, organoclorine, hidrocarburi aromatice policiclice, isotopi radioctivi în apropierea surselor de apă, conform legislației în vigoare
    • Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotionoid.