Anthus campestris – fâsă de câmp

Caracteristicile speciei

Are un colorit cenuşiu-nisipiu, cu striuri şterse atât pe spate, cât şi ventral, dimensiuni mari, care o diferenţiază între celelalte fâse din Europa. Lungimea corpului este de 15,5-18 cm şi are o greutate medie de 29,5 g pentru mascul şi 28 g pentru femelă.

Este o specie migratoare comună ce iernează în Africa, în Valea Nilului, dar cuibărește în Podișul Nord Dobrogean în zonele deschise, aride şi nisipoase cu vegetaţie joasă, pe sol, în scobituri, la adăpostul tufişurilor sau sub smocuri de iarbă. Cuibul este construit de femelă şi căptuşit cu iarbă şi lână. Este o specie teritorială și monogamă. În afara perioadei de cuibărit partenerii devin solitari și tăcuți, dar în timpul ritualului nupțial se ridică cântând, până la 30 m și descriu cercuri sau zboară ondulat.

Se hrănește de pe pământ, predominant cu insecte sau cu alte nevertebrate, precum și cu semințe; mai rar poate consuma și vertebrate mici (reptile). Longevitatea maximă cunoscută este de cinci ani.

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Este obiectiv de conservare în ROSPA0091 Pădurea Babadag, ROSPA0100 Stepa Casimcea. Populația cuibăritoare este estimată la 400 – 600 perechi, dintre care 200 – 250 perechi se regăsesc în Stepa Casimcea, iar 200 – 320 perechi în Pădurea Babadag.

Importanță ecologică

Specia contribuie la reglarea mărimii populațiilor de nevertebrate, în special a insectelor, precum și la diseminarea semințelor speciilor din floră spontană. Este indicator ai calității habitatelor agricole.

Importanță economică

Importanța economică a speciei este dată de însuși rolul acesteia în cadrul ecosistemului, prin faptul că controlează/limitează mărimea populațiile de nevertebrate , în special a insectelor contribuind la o agricultură sustenabilă și reducând astfel necesitatea folosirii substanțelor chimice și biocidelor.

Importanță pentru conservare

Specia este larg răspândită în Europa, fiind menționată în Anexa I a Directivei Păsări, în Anexa II a Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979 și Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN 2018 (LC).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este afectată de pășunatul intensiv, curățarea arborilor și tăierea acestora de pe marginea drumurilor, poluarea apelor, vânătoarea (fiind confundată cu alte specii, exemplu ciocârlia), incendiile miriștilor și prezența câinilor hoinari toate acestea ducând la alterarea și reducerea habitatului precum și declinul populației. În viitor amenințările principale sunt vânătoarea și schimbările climatice.

Măsuri de conservare

Măsuri active de conservare:

• Plantarea de benzi de vegetație în lungul drumurilor județene și comunale;
• Asigurarea condițiilor de hrănire pe terenurile arabile;
• Menținerea sau crearea fâșiilor/zonelor de protecție adiacente cursurilor de apă;
• Reglarementarea numărului de câini și a condițiilor de deținere a acestora în cadrul turmelor de animale ce pasc pe pajiști, conform legislației în vigoare.

Măsuri restrictive:

• Interzicerea lucrărilor care pot afecta structura și/sau cursul natural al râurilor și pâraielor din cadrul sitului, cu excepția situațiilor de interes public major;
• Interzicerea arderi vegetației de pe pajiști, ca măsură de igienizare sau stimulare a creșterii acesteia;
• Interzicerea pășunatului în perioada 26 octombrie – 23 aprilie în vederea conservării pajiștilor pentru refacerea calității habitatelor de cuibărit și hrănire;
• Interzicerea transformării pajiștilor în terenuri agricole
• Interzicerea împăduririi pajiștilor;
• Interzicerea depozitării substanțelor și compușilor minerali și organici, precum: gunoiul de grajd, insecticide, pesticide, metale grele, organoclorine, hidrocarburi aromatice policiclice, isotopi radioctivi în apropierea surselor de apă, conform legislației în vigoare

Interzicerea folosirii substanțelor chimice care conțin substanțe active, de tip neonicotionoid.