Testudo graeca – țestoasă de uscat dobrogeană

Caracteristicile speciei

Este foarte bine adaptată la habitate aride, fiind  specifică zonelor de stepă, prezentă atât în pajişti, cât şi în paduri sau habitate antropizate.  Adulţii nu au prădători naturali, dar ouăle şi juvenilii sunt consumate de păsări și mamifere carnivore.

Caracteristici morfologice. Carapace ovală, bombată, cu partea posterioară ușor lățită, până la 38 cm lungime; fundalul carapacei poate fi galben-pal sau galben închis până la cafeniu, cu pete mari închise la culoare pe fiecare scut; coloritul devine mai închis (brun) odată cu înaintarea în vârstă; coadă scurtă, rotunjită la capăt. Masculii sunt un pic mai mici decât femelele, dar au cozi mult mai lungi decât acestea.

Reproducere. Atât primăvara cât și toamna devreme, atâta timp cât găsește habitate favorabile și hrană suficientă; juvenilii eclozează în septembrie, au aproximativ 3 cm lungime și carapacea moale, fiind extrem de vulnerabili față de prădători.

Etologie. Specie diurnă, termofilă, noaptea se adăpostește în mărăcinișuri, tufe de vegetație densă, grote sau adăposturi temporare săpate în pământ; iarna hibernează izolat sau în grupuri în gropi sau adăposturi ferite, cu expoziție sudică. 

Hrană. Consumă preponderent materie vegetală, fructe; într-o proporție mai redusă, consumă materie de origine animală precum nevertebrate (insecte, melci, limacși) și materie în descompunere (necrofagie, coprofagie), ocazional materie anorganică (geofagie – calcar, caolin). 

Ecologie. Specie larg răspândită în Dobrogea, asociată pajiștilor stepice si  silvostepei. Nu este prezentă în Delta  Dunării.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specia este distribuită relativ uniform în jumătatea estică și nord-estică a Podișului Nord Dobrogean, beneficiind de zone vaste împădurite, cu rariști. Aici există pericolul izolării din cauza extinderii suprafețelor de teren agricol. Populațiile din partea de sud-vest sunt deja izolate de restul populațiilor din est și nord, fiind înconjurate de suprafețe extinse de terenuri agricole și prezentând un risc crescut de extincție locală. Este obiectiv de conservare în ROSCI0201 Podișul Nord Dobrogean și specie strict protejată.

Importanță ecologică

Are un rol important în dispersia semințelor plantelor consumate (zoochorie).

Importanță pentru conservare

Specie comună, prezentă național doar în Dobrogea, aflându-se aici la limita nordică a arealului său de distribuție. Este menționată în Cartea Roșie a Vertebratelor din România (Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa, 2005).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este amenințată de practicile intensive din agricultură, folosirea pesticidelor și fertilizatorilor. De asemenea, condițiile actuale de infrastructură rutieră fragmentează habitatele țestoasei dobrogene, crescând și riscul mortalității rutiere. 

În viitor, specia va fi afectată de practicarea agriculturii și pășunatului intensive, degradarea habitatelor prin intensificarea utilizării pesticidelor și fertilizatorilor, poluarea cu deșeuri. Uciderea directă a exemplarelor de țestoasă dobrogeană poate avea loc accidental prin practicile de incendiere a vegetației, cât și voit prin traumatisme provocate de localnici din cauza superstițiilor/legendelor. Înlocuirea pajiștilor cu terenuri arabile și de pășunat, iar în viitor de efectele schimbărilor climatice ce ar duce la extinderea fenomenului de aridizare a zonei.

Măsuri de conservare

Populație permanentă în aria naturală protejată, estimată la 25-35% din mărimea populației naționale.

Măsurile active de conservare propuse presupun îmbunătățirea stării de conservare a habitatelor specifice a țestoasei dobrogene (pajiști stepice) prin fertilizare organică cu gunoi de grajd și prin implementarea unor sisteme rapide de detecție a incendiilor și de intervenție rapidă în cazul acestora. (MAC1.15.1 ce înglobează MAC 1.2.1 și MAC1.2.8). Protecția directă a țestoaselor are loc prin măsuri ce presupun acoperirea sau umplerea eventualelor capcane naturale și/sau artificiale de tipul gropilor și incintelor cu adâncime de peste 50 cm și cu pereți verticali (MAC1.15.2). De asemenea, o măsură activă de conservare o reprezintă și informarea participanților la trafic cu privire la necesitatea reducerii vitezei in zonele importante pentru activitatea țestoasei dobrogene (prin amplasare de panouri de avertizare și marcaje pe asfalt) (MAC 1.15.3).

Pentru conservarea speciei, sunt necesare și o serie de măsuri de conservare restrictive în habitatele specifice, precum: interzicerea aprinderii focului, interzicerea incendierii vegetației (MR1.15.1), interzicerea abandonării de deșeuri (MR1.15.2), interzicerea accesului, abandonării sau lăsării în libertate a animalelor domestice (MR1.15.3). O altă măsură restrictivă importanta este reprezentată de interzicerea utilizării pesticidelor din grupele de toxicitate I și II în interiorul sitului, cât și în imediata proximitate a acestuia (MR1.15.4).