Podarcis taurica– Șopârla de iarbă, șopârla de stepă, șopârla dobrogeană

Caracteristicile speciei

Șopârlă de dimensiuni relativ mici, adulții ating o lungime totală de 19 cm (din care 2/3 sunt coada). La eclozare, juvenilii au aprox. 3 cm lungime. Masculii sunt mai mari decât femelele, cu cap mai mare și mai înalt și membre mai lungi. Masculii au coloritul dorsal verde, cu două dungi brune cu pete închise, negre, neregulate, de o parte și de a alta a coloanei vertebrale. Pe flancurile corpului au dungi deschise la culoare (gălbui). Gușa și abdomenul pot fi de la galben deschis la roșu-portocaliu, iar pe flancurile abdomenului apar solzi de culoare albastră. Femelele sunt maronii, uneori verzi dorsal, cu cele două dungi maroniu închis cu pete neregulate, negre. Pe abdomen sunt albicioase. Juvenilii sunt similari ca și colorit cu adulții.

Împerecherea are loc primăvara, de obicei în luna aprilie sau la începutul lunii mai. Ponta este în a doua jumătate a lunii mai până la începutul lunii iulie. Eclozarea are loc după 2 luni, de la sfârșitul lunii iulie, respectiv până la începutul lunii septembrie. Pontele sunt de 2-10 ouă. 

Specia este activă în zilele însorite, în special dimineața și după-amiaza, din martie până în octombrie. În lunile de vară, când temperaturile extrem de ridicate reduc activitatea șopârlelor, acestea pot fi observate doar dimineața devreme și/sau seara, înainte de apus. Are numeroși prădători, printre care păsări răpitoare și șerpi, dar și câini și pisici. De aceea pot fi observați adesea indivizi cu cozi regenerate sau în proces de regenerare.

Dieta constă din nevertebrate, preponderent insecte.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Este obiectiv de conservare în ROSCI0201 Podișul Nord Dobrogean și specie strict protejată.

Importanță ecologică

Rol în controlul populațiilor de nevertebrate. Resursă trofică pentru păsări răpitoare și șerpi.

Importanță pentru conservare

Specie comună, asociată zonelor deschise, înierbate, cu vegetație joasă. Este menționată în Cartea Roșie a Vertebratelor din România (Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa, 2005).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este amenințată de modificarea și degradarea habitatelor optime prin pășunat intensiv și prin invadarea de către specii alogene. De asemenea, poluarea cu gunoaie și deșeuri degradează habitatele optime pentru șopârla de iarbă.

Pe viitor, modificarea utilizării terenurilor în favoarea celor arabile și speciile alogene invazive sunt o amenințare pentru specie.

Măsuri de conservare

Specie adaptabilă, comună, largă răspândită atât în Dobrogea cât și în Podișul Nord Dobrogean.

Măsurile active de conservare vizează îmbunătățirea calității habitatelor optime pentru șopârla de iarbă, precum fertilizarea organică prin târlire și aplicare de gunoi de grajd (MAC1.2.1), cât și prin practicarea pășunatului prin rotație pe suprafețele de habitat ocupat (MAC1.2.2).

Măsurile restrictive necesare impun interzicerea abandonării de deșeuri (MR1.15.2).