Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Veratum, veratus, veratrum (latină) împrumutat din („hellebore”), din proto-indo-european * („a răsuci, a zdrobi”); nigrum, niger (latină) = negru strălucitor, noapte.
AcasăBiodiversitatePlanteVeratrum nigrum – știrigoaie neagră
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Veratum, veratus, veratrum (latină) împrumutat din („hellebore”), din proto-indo-european * („a răsuci, a zdrobi”); nigrum, niger (latină) = negru strălucitor, noapte.
Plantă ierbacee, cu frunze mari, cu nervuri vizibile. Tulpina înaltă, neramificată. Flori de culoare roză liliachie deschisă, uniformă sau cu un desen în formă de șah. Fructul o capsulă voluminoasă, umflată, lungă de (30) 45-65 mm în diametru, brună până la negricioasă. Înfloreşte în iunie – august. Vegetează prin pajiști, tufărișuri, margini și tăieturi de pădure.
În Podișul Nord Dobrogean este specie de interes conservativ în: rezervația naturală Vârful Secaru, rezervația naturală Babadag– Codru, rezervația naturală Valea Mahomencea.
Plantă care vegetează prin păduri, locuri umede și umbrite; componentă de bază a diversităţii biologice în areale umede şi semiaride cu soluri bine structurate bogate în humus.
Caracteristic tuturor speciilor ce aparțin genului Veratrum este rădăcina de culoare neagră ce conține veratridine, un alcaloid cu acțiune neurotoxică foarte virulentă (chiar mai puțin de 1 gram de pulbere de rădăcină uscată de Veratrum, provoacă moartea în câteva ore). Amerindienii își înmuiau vârfurile săgeților în sucul extras din rădăcinile unora dintre speciile genului. Dar tot ei amestecau extrasul respectiv, prelevat însă iarna, cu alte plante ce-i atenuau primului efectul toxic, potențându-i-le, totodată, pe cele medicinale (hipotensive). Chinezii folosesc și ei diverse preparate pe bază de veratridină naturală, dar cu o mare doză de risc, nereușind să controleze efectele de exacerbare a toxicității provocate de celelalte componente vegetale. Pentru uz extern, ca insecticid, decoctul din Veratrum a fost folosit în China, dar și în Europa.
Specie autohtonă, spontană, comună, larg răspândită, menționată în Lista Roşie a Plantelor Superioare din România (Oltean & al. 1994).
În prezent specia este amenințată de înlocuirea pădurii cu terenuri arabile sau tufărişuri, iar în viitor de efectele schimbărilor climatice ce ar duce la extinderea fenomenului de aridizare a zonei.
Interzicerea schimbării utilităţii terenurilor prin transformare în teren agricol. Conservarea habitatului caracteristic.