Rosa turcica – măceș

Caracteristicile speciei

Arbust de până la 3 m, des ramificat. Lujeri anuali brun roșcați sau cenușiu roșcați, la baza frunzelor cu câte 2 spini; unul drept, oblic erect, celalat mai scurt și recurbat înapoi.

Flori hermafrodite, de tipul 5, mici, galbene, verzui. Petale foarte mici, brun gălbui, alternând cu sepalele. Fruct uscat, comprimat, cu sâmbure lemnos. Înfloreşte în mai – august.

Este prezent în regiunile de stepă și silvostepă din Dobrogea, izolat sau în pâlcuri, în locuri pietroase, uscate, pe alocuri formând mărăcinișuri

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

În Podișul Nord Dobrogean este specie de interes conservativ în: rezervația naturală Vârful Secaru, rezervația natural Uspenia

Importanță ecologică

Plantă xerofitică (iubitoare de uscăciune), este răspândită în locuri pietroase, uscate, din zona stepică şi silvostepică din  Dobrogea, componentă de bază a diversităţii biologice în areale aride  cu soluri scheletice.

Importanță economică

Plantă decorativă, utilizată în amenajarea curţilor, grădinilor şi a spaţiilor verzi pentru gardurile vii.

Importanță pentru conservare

Specie autohtonă, spontană, comună, larg răspândită, menționată în Lista Roşie a Plantelor Superioare din România (Oltean & al. 1994)

Presiunile/amenințările

În prezent specia este amenințată de înlocuirea pajiștilor şi tufărişurilor cu terenuri arabile și de pășunat, iar în viitor de efectele schimbărilor climatice ce ar duce la extinderea fenomenului de aridizare a zonei.

Măsuri de conservare

Interzicerea schimbării utilităţii terenurilor prin transformare în teren agricol.

Conservarea habitatului caracteristic.

Interzicerea colectării drajomilor şi a tufelor integrale.