Paeonia peregrina – Bujor românesc

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

Paeonia (latină), din greaca veche παιωνία = bujor,  din greaca veche Παιών („Paean, medicul zeilor”), legat de παιών („un medic”); peregrina, peregrīnus,  peregrinare (latină)  = a rătăci, a cutreiera, a peregrina.

Paeonia peregrina, bujorul românesc (Gheorghe Vîlcu)
Paeonia peregrina, bujorul românesc
  • Caracteristicile speciei

    Caracteristicile speciei

    Plantă perenă. Tulpină erectă, înaltă de 50-80 cm, neramificată, de obicei unifloră. Flori mari, de culoarea sângelui. Stamine numeroase, cu antere mai scurte decât jumătatea filamentelor. Înfloreşte în lunile mai – iunie. Este prezentă pe coaste pietroase, aride, pe nisipurile cordonului litoral, prin luminișuri și tufărișuri.

  • Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    În Podișul Nord Dobrogean este specie de interes conservativ în: rezervația naturală Beidaud, rezervația naturală Fântâna Mare, rezervația naturală Valea Oilor, rezervația naturală Vârful Secaru, rezervația naturală Dealul Bujorului, rezervația naturală Babadag – Codru, rezervația naturală Uspenia, rezervația naturală Valea Mahomencea.

  • Importanță ecologică

    Importanță ecologică

    Plantă xerofitică (iubitoare de uscăciune), componentă de bază a diversităţii biologice în areale aride, stâncoase.

  • Importanță economică

    Importanță economică

    Utilizată și ca plantă ornamentală în grădini publice şi private, grădini botanice, parcuri.

  • Importanță pentru conservare

    Importanță pentru conservare

    Specie autohtonă, spontană, importantă pentru Dobrogea, menționată în Lista Roşie a Plantelor Superioare din România (Oltean & al. 1994).

  • Presiunile/amenințările

    Presiunile/amenințările

    În prezent specia este amenințată de înlocuirea coastelor pietroase, aride, a luminișurilor și tufărișurilor cu terenuri arabile, iar în viitor de efectele schimbărilor climatice ce ar duce la extinderea fenomenului de aridizare a zonei

  • Măsuri de conservare

    Măsuri de conservare

    Interzicerea schimbării utilităţii terenurilor prin transformare în teren agricol, şi extracţia de minerale.
    Conservarea habitatului caracteristic.
    Interzicerea colectării de flori şi plante integrale