Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Genul Koeleria a fost numit după botanistul german Georg Ludwig Koeler (1765-1807); lobata, lobatus, lobatum (latină) = lob, cu lobi.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Genul Koeleria a fost numit după botanistul german Georg Ludwig Koeler (1765-1807); lobata, lobatus, lobatum (latină) = lob, cu lobi.
Tulpini erecte, înalte de 20-35 cm, în porţiunea superioară pe o mare distanţă lipsite de frunze. Frunze bazale lungi de 2-5 cm, cele tulpinale puţin numeroase, plane, lungi de circa 2 cm, late de 1- 1,5 mm. Spiculeţe palide, lungi de 5-7 mm, cu câte 2-3 flori. Înfloreşte în lunile mai, iunie și iulie.
Este răspândită pe terenuri aride, stâncoase, granitice şi
calcaroase, mai rar pe soluri argiloase şi nisipoase. Este o specie oligotermă, xerofilă, termofilă.
În Podișul Nord Dobrogean este specie de interes conservativ în: rezervația naturală Dealul Ghiunghiurmez, rezervația naturală Peceneaga, rezervația naturală Valea Mahomencea.
Plantă xerofitică (iubitoare de uscăciune), componentă de bază a diversităţii biologice în areale aride de tip pajişte şi stâncărie.
Plantă cu importanţă pastorală, furajeră, componentă importantă a pajistilor stepice.
Specie autohtonă, spontană, comună, menționată în Lista Roşie a Plantelor Superioare din România (Oltean & al. 1994).
În prezent specia este amenințată de înlocuirea pajiștilor cu terenuri arabile și de pășunat, iar în viitor de efectele schimbărilor climatice ce ar duce la extinderea fenomenului de aridizare a zonei.
Controlul păşunatului prin încărcarea optimă cu animale în pajiștile. Conservarea habitatul specific, interzicerea schimbării utilizării terenului.