Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Festuca, fistūca (latină) = berbec care conduce turma; callieri, calli, callum, calus (latină) = a se întări, a face calus, a da mugure.
Etimologia sau de unde provine denumirea științifică
Festuca, fistūca (latină) = berbec care conduce turma; callieri, calli, callum, calus (latină) = a se întări, a face calus, a da mugure.
Plante perene cu tulpini înalte de 25- 40 cm, striate, spiculețe lungi de (5,5) 6-8 (9) mm, cu 3-7 flori. Înfloreşte în lunile mai și iunie.
Răspândită rar în zonele de stepă şi silvostepă, prin pajişti pe substrat pietros, stâncării. Oligotrofă, xerofită, termofilă.
În Podișul Nord Dobrogean este specie de interes conservativ în rezervația naturală Beidaud, rezervația naturală Casimcea, rezervația naturală Dealul Ghiunghiurmez, rezervația naturală Muchiile Cernei, rezervația naturală Dealul Bujorului, rezervația naturală Peceneaga, rezervația naturală Uspenia, rezervația naturală Valea Mahomencea.
Plantă xerofitică (iubitoare de uscăciune), componentă de bază a diversităţii biologice în areale aride de tip pajişte.
Plantă cu importanţă pastorală, furajeră, componentă importantă a pajistilor stepice. Plantă decorativă pentru pietrare deoarece este de talie mică şi işi păstreză culoarea verde peste iarnă.
Specie autohtonă, spontană, importantă pentru Dobrogea, cu populații relativ mari, menționată în Lista Roşie a Plantelor Superioare din România (Oltean & al. 1994).
În prezent specia este amenințată de înlocuirea pajiștilor cu terenuri arabile și de pășunat, iar în viitor de efectele schimbărilor climatice ce ar duce la extinderea fenomenului de aridizare a zonei.
Controlul păşunatului prin încărcarea optimă cu animale în pajiștile suport. Conservarea habitatul specific, interzicerea schimbării utilizării terenului.