Caracteristicile speciei

Plantă perenă, înaltă de (11) 18-26 (30) cm. Frunzele şi florile înconjurate de 2 sau uneori mai multe teci albe, membranoase, spre vârf de culoare mai închisă şi mai dilatate, terminate în vârf obtuz, cu deschizătura oblică. Frunze 2-10, liniare, lungi de 20-30 cm, uneori şi mai lungi, late de 2-6 (7) mm, cu o dungă longitudinală albă. Flori mai adesea 1-3, rareori 4, învelite de un spat membranos. Înfloreşte în lunile februarie-martie-aprilie. Frecventă din zona de silvostepă până în etajul gorunului, prin pajişti, rarişti şi margini de pădure, tufărişuri, plantaţii de salcâm, locuri ruderale.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

În Podișul Nord Dobrogean este specie de interes conservativ în rezervația naturală Beidaud, în pădurile din vecinătatea localităţii Stejaru.

Importanță ecologică

Plantă care vegetează pe soluri moderat umede, neutre, sărace în azot. Creşte în pajişti xerofile, margini şi rarişti de pădure, în locuri înierbate și în crânguri; componentă de bază a diversităţii biologice în areale semiaride cu soluri bine structurate.

Importanță economică

Plantă ornamentală, utilizată în amenajarea curţilor, grădinilor şi a spaţiilor verzi. Plantă  medicinală și poliniferă.  Androceul şi gineceul florilor pot fi utilizat pentru a obţine un şofran de o calitate inferioară.

Importanță pentru conservare

Specie autohtonă, spontană, comună, larg răspândită, menționată în Lista Roşie a Plantelor Superioare din România (Oltean & al. 1994).

Presiunile/amenințările

În prezent specia este amenințată de înlocuirea pajiștilor şi tufărişurilor cu terenuri arabile și de pășunat, iar în viitor de efectele schimbărilor climatice ce ar duce la extinderea fenomenului de aridizare a zonei.

Măsuri de conservare

Interzicerea schimbării utilităţii terenurilor prin transformare în teren agricol.

Conservarea habitatului caracteristic.

Interzicerea colectării florilor şi a bulbilor.