Rhinolophus hipposideros – liliac mic cu potcoavă

Caracteristicile speciei

Este cea mai mică specie dintre liliecii cu potcoavă din Europa, având un corp mic şi delicat, de 3-4 cm, cu blana cafeniu-fumurie pe spate şi cenuşiu-albicioasă pe abdomen. Formațiunea nazală sub formă de potcoavă permite animalului să emită ultrasunete fără a deschide gura, utilizând frecvențe constante și foarte înalte.

Se adăposteşte în peşteri, dar intră şi în podurile locuinţelor, formând colonii mici, în general de maxim 30 de indivizi. În zborurile de hrănire sau pentru schimbarea adăposturilor, se deplasează pe distanţe mici de 5-10 km, dar au fost înregistrate şi deplasări de peste 100 km. Zborurile de hrănire încep după apusul soarelui, la aproximativ 5 m deasupra solului, hrana favorită constând în țânțari și fluturi.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Este strâns legată de habitate subterane pe timp de iarnă şi de cele antropice pe timp de vară. Până în prezent aceasta a fost identificată în zonele din sudul sitului (Dealul Ienicerilor – Zona Baia) şi în Peştera Zmeilor, care se află la proximitatea sitului, dar de unde animalele vin pentru a vâna în sit.

Importanță ecologică

Menţine sub control populaţii de insecte nocturne, îndeosebi în sectoare naturale împădurite, cu tufărişuri, liziera pădurilor dar şi în unele localităţi. Acoperă o suprafaţă de 150-400 hectare per individ, în care poate avea până la 7 zone de hrănire individuale. Hrana este compusă din nevertebrate de talie mică, în mod special diptere şi molii mici. Este hrană pentru păsările răpitoare nocturne.

Importanță economică

Controlează populaţiile de insecte (cu caracter potenţial dăunător din punct de vedere economic) din sit şi din vecinătatea acestuia, contribuind atât în sectorul agricol cât şi în ceea ce priveşte sănătatea umană. 

Consumă foarte mulţi ţânţari, fiind o specie importantă în combaterea bolilor transmise de aceste insecte, care sunt foarte periculoase pentru om.

Beneficiile medii calculate per individ în fiecare an se ridică la peste 1200 euro, un singur animal fiind capabil să consume peste 1 kg de insecte în acest timp.

Este foarte activă în apropierea stânelor, reducând cantitatea de insecte cu caracter dăunător din zonă şi contribuind în mod pozitiv la sănătatea animalelor domestice.

Chiar dacă există o abundenţă ridicată de insecte cu caracter dăunător în anumite zone, prezenţa acestor lilieci este un factor de control asupra dăunătorilor. Dacă liliecii nu ar mai consuma insectele, acestea s-ar înmulţi mult mai mult şi ar produce pagube foarte mari, atât în ceea ce priveşte sănătatea umană cât şi din punct de vedere economic. Cantitatea de pesticide şi insecticide necesară suplinirii serviciilor pe care aceste animale le oferă ar dăuna mult mai mult mediului înconjurător, poluând atât apele, solurile dar şi sursele de hrană pentru oameni şi animale.

Importanță pentru conservare

Specie strict protejată de interes comunitar – Anexa II şi IV a Directivei Habitate (92/43/EEC şi 79/409/EEC), Anexa III şi IV A din O.U.G. 57/2007 – Legea 49/2011, Anexa II a Convenţiei de la Bonn (Legea 13/1998) şi a Convenţiei de la Berna (Legea 13/1993), Menţionată în Acordul EUROBATS (Legea 90/2000), Lista Roşie IUCN – LC (Least concern)  – Trend al populaţiei descrescător, Lista Roşie a Vertebratelor din România – Specie Vulnerabilă.

Presiunile/amenințările

Specia este în prezent afectată de utilizarea energiei eoliene, care poate genera mortalităţi în timp ce animalele caută hrană sau migrează, îndeosebi în zonele Meşteru, Fântâna Mare, Topolog, Stejaru şi Baia.

Este afectată de vizitele necontrolate în adăposturi, precum Peştera Zmeilor şi Peşterile Surpate din Dealul Ienicerilor – Baia, care pot perturba activitatea speciei când are pui sau când hiberneaza.

Este puternic afectată de reducerea sau pierderea habitatelor specifice prin înlocuirea acestora cu terenuri agricole sau prin ardere pentru a genera noi suprafețe de păşunat. 

Activităţile miniere care pot distruge adăposturile în care specia hibernează sau îşi creşte puii sunt o amenințare (cariera Dorobanţu, cariera Başchioi).

Măsuri de conservare

Reducerea funcţionalităţii turbinelor eoliene din sit şi de la o distanţă de 10 km faţă de acesta în perioada de migraţie a speciei. 

În perioada de maternitate sau de hibernare, specia este foarte sensibilă în ceea ce priveşte vizitele de orice natură în adăpost. Astfel, o măsură foarte va fi închiderea unor cavităţi subterane pentru a reduce presiunea asupra speciei (Peştera Zmeilor, Peşterile Surpate din Dealul Ienicerilor). Interzicerea oricărei forme de captură, recoltare, comerţ, transport, ucidere a indivizilor, perturbarea speciei în perioade sensibile sau distrugere a habitatelor speciei. 

Terenul arabil nu este un habitat optim pentru specie, astfel păstrarea habitatelor naturale din sit poate duce la susţinerea populaţiilor din această specie pe termen lung, astfel se vor marca cu borne zonele de stepă pentru a nu mai fi transformate în terenuri agricole. Măsurile vor fi mai eficiente pentru specie în zonele Baia şi Enisala.

Se interzice exploatarea minieră în proximitatea galeriilor de prospecţiune din cariera Dorobanţu. Deşi cariera şi minele în care se regăsesc aceste animale nu se află în situl Natura 2000 ROSCI0201 Podişul Nord Dobrogean, liliecii din acele mine pătrund în sit pentru a se hrăni. Continuarea exploatării până aproape de galerii ar duce la colapsul lor, deci ar putea distruge atât habitatul de odihnă al animalelor, cât şi populaţiile care se află în adăpost la momentul respectiv. În crăpăturile din cariera Başchioi pot exista exemplare izolate, se interzice continuarea exploatării în anumite sectoare ale acesteia.

Măsuri individuale care pot fi luate de oricine ar fi stingerea luminilor care nu au o utilitate pe timp de noapte, îndeosebi în grădini, pentru a permite animalelor să vâneze şi astfel să ajute gospodăria prin eliminarea insectelor cu caracter dăunător. O lumină uitată aprinsă poate fi o barieră pentru specie. Spre exemplu dacă aceste animale au o colonie de maternitate într-o biserică, iluminarea ei pe timp de noapte ar putea face ca ele să nu mai iasă din adăpost şi cu timpul să devină subnutrite, ba chiar să moară.