Rhinolophus ferrumequinum – liliac mare cu potcoavă

Caracteristicile speciei

Este cel mai mare dintre cele 5 specii de lilieci cu potcoavă din Europa, având un antebraţ de lungime cuprinsă între 53 şi 62 mm. Greutatea variază între 18-24g, iar anvergura aripilor este cuprinsă între 35 şi 40 cm. Acesta emite ultrasunete la frecvenţe cuprinse între 79 şi 84 kHz. Ambele sexe au colorit general maroniu, cu spatele contrastant mai închis la culoare. Masculul are coloritul capului mai deschis și maroniul cu nuanțe roșcate, iar irisul deschis la culoare.

Formează colonii de câteva zeci sau sute de indivizi, mai ales cele de maternitate din timpul verii, dar zborurile de hrănire le întreprind solitari, odată cu lăsarea întunericului. Vânează insectele din zbor, la înălțimi joase, aproape de sol sau de vegetație. Nu se indepărtează mai mult de 10 km de la adăposturile diurne. Pentru hibernare caută în special peşterile, galeriile de mină şi alte construcţii subterane, cu grad ridicat de umiditate şi cu temperaturi relativ constante.

Nu realizează migrații pe distanțe lungi, iar de obicei acestea sunt deplasările realizate între adăpostul de iarnă și cel de vară (30-60 km).

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specia este strâns legată de habitate subterane pe timp de iarnă şi de habitate antropice pe timp de vară. Până în prezent aceasta a fost identificată în zonele vestice ale sitului, cu colonii în zona Cârjelari şi RONPA0902 Muchiile Cernei – Iaila, dar şi la nord, în zona localităţii Iulia. Aceasta a mai fost observată şi în zona RONPA0913 Valea Ostrovului, în zbor, la vest de localitatea Topolog, înspre Luminiţa, la Mina Altân Tepe şi la Cetatea Enisala – Peştera Zmeilor.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Menţine sub control populaţii de insecte nocturne, îndeosebi în sectoare naturale, în zone cu tufărişuri, liziera pădurilor dar şi în unele localităţi. Specia vânează la înălţimi mici, sub 8 metri şi consumă insecte foarte mari, precum molii sau carabide, dar mai poate consuma şi păianjeni, muşte sau himenoptere. În funcţie de disponibilitatea hranei, preferinţele acestei specii pot varia foarte mult. Dacă în habitatul de hrănire nu există suficiente nevertebrate de talie mare, aceasta poate consuma un spectru larg compus din specii mai mici. Generează guano în adăpost care devine habitat pentru nevertebrate tipice (guanobii). Este pradă pentru specii de păsări răpitoare nocturne.

Importanță economică

Controlează populaţiile de insecte (cu caracter potenţial dăunător din punct de vedere economic) din sit şi din vecinătatea acestuia, contribuind atât în sectorul agricol cât şi în ceea ce priveşte sănătatea umană. 

Din monitorizările realizate în cadrul ROSCI0201 Podişul Nord Dobrogean, a fost observat faptul că animalele care se adăpostesc în galeriile miniere situate în vecinătatea sitului (Dorobanţu), parcurg distanţe de 5-10 km şi se hrănesc atât în zonele de tufărişuri din situl protejat Natura 2000, cât şi în localităţile adiacente, precum Cârjelari sau Dorobanţu, petrecând foarte mult timp printre curţile oamenilor şi consumând insectele care pot dăuna gospodăriei. În acelaşi timp animalele nu provoacă pagube materiale sau nu atacă omul (sau alte animale din gospodărie).

Specia este foarte eficientă în consumul insectelor în apropierea stânelor, unde găseşte prada preferată, dar stânele trebuie să fie localizate în general sub 5-10 km faţă de adăpostul speciei. Deşi poate parcurge distanţe de peste 45 de km pe zi, distanţa nu este liniară. Deseori specia alege câteva locuri de hrănire şi îşi mută zona de hrănire în funcţie de abundenţa insectelor. 

Beneficiile medii calculate per individ în fiecare an se ridică la peste 1200 euro, un singur animal fiind capabil să consume peste 1 kg de insecte în acest timp.

Chiar dacă există o abundenţă ridicată de insecte cu caracter dăunător în anumite zone, prezenţa acestor lilieci este un factor de control asupra dăunătorilor. Dacă liliecii nu ar mai consuma insectele, acestea s-ar înmulţi mult mai mult şi ar produce pagube foarte mari, atât în ceea ce priveşte sănătatea umană cât şi din punct de vedere economic. Cantitatea de pesticide şi insecticide necesară suplinirii serviciilor pe care aceste animale le oferă ar dăuna mult mai mult mediului înconjurător, poluând atât apele, solurile dar şi sursele de hrană pentru oameni şi animale

Importanță pentru conservare

ROSCI0201 Podișul Nord Dobrogean – specie de interes comunitar, obiectiv de desemnare al sitului, strict protejată. Specie strict protejată de interes comunitar – Anexa II şi IV a Directivei Habitate (92/43/EEC şi 79/409/EEC), Anexa III şi IV A din O.U.G. 57/2007 – Legea 49/2011, Anexa II a Convenţiei de la Bonn (Legea 13/1998) şi a Convenţiei de la Berna (Legea 13/1993), Menţionată în Acordul EUROBATS (Legea 90/2000), Lista Roşie IUCN – LC (Least concern)  – Trend al populaţiei descrescător, Lista Roşie a Vertebratelor din România – Specie Vulnerabilă.

Presiunile/amenințările

Specia este în prezent afectată de utilizarea energiei eoliene, care poate genera mortalităţi în timp ce animalele caută hrană sau migrează, de vizitele în peşteri, care pot perturba activitatea speciei când are pui sau când hibernează, de reducerea sau pierderea habitatelor specifice prin înlocuirea acestora cu terenuri agricole sau prin ardere pentru a genera noi suprafețe de păşunat. Specia mai poate fi afectată de minerit, fiind prezentă în mine care sunt în apropiere de cariere active, ce se pot extinde (cariera de la Dorobanţu).

Măsuri de conservare

Reducerea funcţionalităţii turbinelor eoliene din sit şi de la o distanţă de 10 km faţă de acesta în perioada de migraţie a speciei, îndeosebi în zonele Meşteru, Fântâna Mare, Topolog, Stejaru, Baia, Babadag şi Nicolae Bălcescu.

În perioada de maternitate sau de hibernare, specia este foarte sensibilă în ceea ce priveşte vizitele de orice natură în adăpost. Astfel, o măsură va fi închiderea unor cavităţi subterane pentru a reduce presiunea asupra speciei (Peştera Zmeilor, Minele din Vărăria Dorobanțului, Peşterile cu prăbuşiri din Muchiile Cernei, Galeria de Prospecţiune din Dealul Jelei, Galeria de la Mina Altân Tepe, Peşterile Surpate din Dealul Ienicerilor, Peşterile de la Slava Rusă). Interzicerea oricărei forme de captură, recoltare, comerţ, transport, ucidere a indivizilor, perturbarea speciei în perioade sensibile sau distrugere a habitatelor speciei. 

Terenul arabil nu este un habitat optim pentru specie, astfel păstrarea habitatelor naturale din sit poate duce la susţinerea populaţiilor din această specie pe termen lung, astfel se vor marca cu borne zonele de stepă pentru a nu mai fi transformate în terenuri agricole. Aceste măsuri vor fi cele mai eficiente pentru specie în zonele Dorobanţu, Cârjelari, Horia, Iulia, Izvoarele, Stejaru, Altân Tepe, Baia şi Enisala.

Se interzice exploatarea minieră în proximitatea galeriilor de prospecţiune din cariera Dorobanţu. Deşi cariera şi minele în care se regăsesc aceste animale nu se află în situl Natura 2000 ROSCI0201 Podişul Nord Dobrogean, liliecii din acele mine pătrund în sit pentru a se hrăni. Continuarea exploatării până aproape de galerii ar duce la colapsul lor, deci ar putea distruge atât habitatul de odihnă al animalelor, cât şi populaţiile care se află în adăpost la momentul respectiv.

Măsuri individuale care pot fi luate de orice locatar din zona Podişului Nord Dobrogean ar fi stingerea luminilor care nu au o utilitate pe timp de noapte, îndeosebi în grădini, pentru a permite animalelor să vâneze şi astfel să ajute gospodăria prin eliminarea insectelor cu caracter dăunător. O lumină uitată aprinsă poate fi o barieră pentru specie. Spre exemplu dacă aceste animale au o colonie de maternitate într-o biserică, iluminarea ei pe timp de noapte ar putea face ca ele să nu mai iasă din adăpost şi cu timpul să devină subnutrite, ba chiar să moară.