Nyctalus leisleri – liliac mic de amurg/liliacul lui Leisler

Caracteristicile speciei

Este un animal de talie relativ mare, având lungimea de 8-12 cm și greutatea de 11-20 g, cu blana scurtă, brun-roșcată pe spate și brun-gălbuie pe abdomen.

Este o specie ce trăiește de obicei în pădure, dar are tendința de a deveni antropofilă. Adăposturile sunt situate, în general, în scorburi, dar este întâlnit și în cavitățile naturale, cuiburi de păsări și chiar în clădiri și sunt folosite atât vara, cât și iarna.

Începe să vâneze la puțin timp după apusul soarelui, hrănindu-se predominant cu insecte din care nu lipsesc țânțarii, capturate în zbor la înălțime, la nivelul coronamentului arborilor sau deasupra.

Migrează în nordul Ucrainei şi centrul Rusiei pentru a face pui, iar hibernarea se realizează în sudul României şi peninsula Balcanică, însă există şi populaţii sedentare.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Specia este larg răspândită în sit, având teritorii optime de hrănire în mare majoritate a habitatelor din podiş.

Importanță ecologică

Menţine sub control populaţii de insecte nocturne, îndeosebi în sectoare cu pădure (deasupra coronamentului), spaţii deschise natural sau semi-naturale, dar şi zone rurale. Consumă pradă de obicei peste 20 m înălţime. 

Hrana este compusă din molii şi diptere. Rareori pot mânca ţânţari sau anumite coleoptere. Este foarte oportunistă, încercând să profite de roiuri de insecte în perioada mai şi iunie.

Este pradă pentru specii de păsări răpitoare nocturne.

Importanță economică

Controlează înmulţirea necontrolată a populaţiilor de insecte (cu caracter potenţial dăunător din punct de vedere economic) din sit şi din vecinătatea acestuia, contribuind atât în sectorul agricol cât şi în ceea ce priveşte sănătatea umană. Beneficiile medii calculate per individ în fiecare an se ridică la peste 1200 euro, un singur animal fiind capabil să consume peste 1 kg de insecte în acest timp.

Importanță pentru conservare

Specie strict protejată de interes comunitar – Anexa IV a Directivei Habitate (92/43/EEC şi 79/409/EEC), Anexa IVA din O.U.G. 57/2007 – Legea 49/2011, Anexa II a Convenţiei de la Bonn (Legea 13/1998) şi a Convenţiei de la Berna (Legea 13/1993), Menţionată în Acordul EUROBATS (Legea 90/2000), Lista Roşie IUCN – LC (Least concern)  – Trend al populaţiei necunoscut, Lista Roşie a Vertebratelor din România – specie periclitată.

Presiunile/amenințările

Specia este în prezent afectată de utilizarea energiei eoliene, care poate genera mortalităţi în timp ce animalele caută hrană sau migrează, de reducerea sau pierderea habitatelor specifice prin înlocuirea acestora cu terenuri agricole sau prin ardere pentru a genera noi suprafețe de păşunat. Specia poate fi afectată dacă se intervine în păduri pentru a elimina arborii cu scorburi, îndeosebi cei care deja sunt uscaţi sau în curs de uscare sau în cazul în care se renovează clădiri şi nu se verifică dacă aceste animale există în crăpăturile acestora.

Măsuri de conservare

Reducerea funcţionalităţii turbinelor eoliene din sit şi de la o distanţă de 10 km faţă de acesta în perioada de migraţie a speciei, îndeosebi în zonele Meşteru, Topolog, Rahman, Casimcea, Baia, Stejaru, Babadag, Nicolae Bălcescu.

Interzicerea oricărei forme de captură, recoltare, comerţ, transport, ucidere a indivizilor, perturbarea speciei în perioade sensibile sau distrugere a habitatelor speciei. 

Menţinerea unui număr de minim 12 arbori nativi bătrâni şi scorburosi pe 100 hectare, preferat grupaţi în minim 4 per locaţie, cu distanţe de sub 100 m între aceştia. Arborii situaţi în apropierea surselor de apă sunt mai valoroşi, la fel şi cei cu expunere sudică. Măsura este important de aplicat îndeosebi în zonele adiacente localităţilor Horia, Iulia, Ciucurova, Topolog, Stejaru, Slava Rusă, Babadag, Visterna şi Enisala.

Inventarierea coloniilor speciei din construcţii şi asigurarea protecţiei lor prin relocări, eliminare guano din case etc. 

Se interzice orice formă de tăiere a unui arbore care prezintă urme de guano sau urină în zona scorburilor. După identificarea unui astfel de arbore, pe o rază de 50 m faţă de acesta nu se intervine pentru a nu schimba condiţiile de mediu.

Se recomandă verificarea falezelor de loess înainte ca acestea să fie excavate pentru material de construcţii tradiţionale, deoarece animalele obişnuiesc să găsească adăposturi în astfel de habitate, precum falezele din vestul complexului lagunar Razelm sau zona sudică a lacului Babadag.