Myotis emarginatus – liliac cu urechi scobite/liliac cărămiziu

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

Myotis – provine din cuvintele grecești mys/myos – șoarece și ous/otos – ureche și latinescul emarginatus – cu margine știrbită sau crestată, referitor tot la urechile animalului

Myotis emarginatus – liliac cu urechi scobite

Este un animal de talie mijlocie, cu o lungime a corpului cuprinsă între 7-10 cm și o greutate de 7-15g, cu blana lungă și aparent lânoasă, pe spate având trei culori – gri la bază, galben deschis la mijloc şi brun-roşcat la vârf, iar pe abdomen cenuşiu-gălbui.

Inițial specie cavernicolă, s-a adaptat ulterior să locuiască în podurile calde ale clădirilor. Se hrănește în amurg cu insecte, cum ar fi țânțarii, muștele, tăunii, trihopterele, viespile, albinele, furnicile, multe din ele culese de pe sol sau de pe ramurile arborilor.

Hibernează din octombrie până în martie-aprilie, atât ca indivizi izolați, cât și în grupuri mici sau chiar colonii împreună cu alte specii de lilieci, în pivnițe, mine, cariere, peșteri sau fisuri.

Nu realizează migrații pe distanțe lungi, ci deplasări in căutare de adăposturi pe distanţe de 30-40 km; distanţa maximă cunoscută ca urmare a inelărilor a fost de 106 km.

Este specie strict protejată.