Mustela eversmanii – dihor de stepă

Este obiectiv de conservare în ROSCI0201 Podișul Nord Dobrogean și specie strict protejată.

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică: latinescul mustela – nevăstuică, gen în sunt încadrate speciile de dihor și nurcă ce provine la randul său din latinescul mus – șoarece, de la asemănarea relativă între cele două specii de mamifere mici foarte agile și eversmanni – genitivul de la numele naturalistului german Eversmann, unul dintre pionierii studierii florei și faunei silvostepei și stepei dintre Volga și Ural.

Mustela eversmanni – dihor de stepă

Foarte asemănător cu dihorul comun de care diferă prin culoarea blănii, care în general este crem deschisă pe spate şi pe flancuri.

Preferă câmpiile aride şi cele înţelenite, de regulă unde se găsesc şi popândăi, pe de o parte pentru a le ocupa galeriile, iar pe de altă parte, pentru că popândăii sunt hrana preferată a dihorului de stepă. În lipsa popândăilor, amenajează, prin lărgire şi extindere, galeriile de hârciogi şi ale altor mamifere de talie mică şi mijlocie.

Este strict terestru, cu ritm de activitate crepusculară, foarte bun alergător, dar se deplasează şi prin salturi, lungi de până la un metru. În urmărirea prăzilor îşi poate schimba cu uşurinţă direcţia de fugă. Hrana puţină, dar şi iernile grele, cu multă zăpadă îl pot determina să întreprindă deplasări spre zone mai favorabile din punct de vedere climatic.

Hrana constă din popândăi, hamsteri, şoareci, şobolani, ouă şi pui de păsări. Are ca duşmani naturali vulpea, bufniţele, ulii.

Este obiectiv de conservare în ROSCI0201 Podișul Nord Dobrogean și specie strict protejată.

  • Caracteristicile speciei

    Caracteristicile speciei

    Foarte asemănător cu dihorul comun de care diferă prin culoarea blănii, care în general este crem deschisă pe spate şi pe flancuri.

    Preferă câmpiile aride şi cele înţelenite, de regulă unde se găsesc şi popândăi, pe de o parte pentru a le ocupa galeriile, iar pe de altă parte, pentru că popândăii sunt hrana preferată a dihorului de stepă. În lipsa popândăilor, amenajează, prin lărgire şi extindere, galeriile de hârciogi şi ale altor mamifere de talie mică şi mijlocie.

    Este strict terestru, cu ritm de activitate crepusculară, foarte bun alergător, dar se deplasează şi prin salturi, lungi de până la un metru. În urmărirea prăzilor îşi poate schimba cu uşurinţă direcţia de fugă. Hrana puţină, dar şi iernile grele, cu multă zăpadă îl pot determina să întreprindă deplasări spre zone mai favorabile din punct de vedere climatic.

    Hrana constă din popândăi, hamsteri, şoareci, şobolani, ouă şi pui de păsări. Are ca duşmani naturali vulpea, bufniţele, ulii.

  • Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    Prezență în Podișul Nord Dobrogean

    În zonele stepice unde este distribuit şi popândăul, îndeosebi în sudul pădurii Babadag, zona Beidaud, Enisala, Topolog, Horia, Iulia, Baia.

  • Importanță ecologică

    Importanță ecologică

    Consumă şi ţin sub control populaţii de rozătoare care se înmulţesc cu uşurinţă, astfel oferind un echilibru în ecosistem.

  • Importanță economică

    Importanță economică

    Controlul populaţiiilor de rozătoare, care pot genera pagube atât la nivel de agricultură cât şi în ceea ce priveşte sănătatea umană (dispersia de factori patogeni).

  • Importanță pentru conservare

    Importanță pentru conservare

    Specie strict protejată de interes comunitar – Anexa II şi IV a Directivei Habitate (92/43/EEC şi 79/409/EEC), Anexa III şi IV A din O.U.G. 57/2007, Lista Roşie IUCN – NT (Least Concern)  – Trend al populaţiei Descrescător, Lista Roşie a Vertebratelor din România – specie vulnerabilă. 

  • Presiunile/amenințările

    Presiunile/amenințările

    Păşunatul intensiv este problematic pentru specie, pentru că elimină resursele de hrană (rozătoarele). Se capturează aceste specii pentru că sunt considerate dăunători pentru animalele din gospodărie, deseori se confundă cu dihorul de casă. Câinii hoinari pun o presiune asupra populaţiei speciei.

  • Măsuri de conservare
    Fertilizarea organică prin târlire şi aplicarea de gunoi de grajd pe soluri sărace, cu o grosime mică, de 20-25 cm va asigura refacerea unor segmente de habitat.

    Implementarea unui sistem pentru detecţia timpurie a incendiilor de vegetaţie va putea salva animale care nu au o mobilitate ridicată.

    Crearea unor culoare de dispersie pentru specie prin renaturarea unor parcele acoperite de vegetaţie ruderală sau terenuri agricole. Acest lucru va permite unirea unor populaţii deconectate de practicile agricole.

    Deparazitarea câinilor de stână şi relocarea celor excedentari în adăposturi publice, conform legii

    Campanii de sterilizare şi relocare a animalelor domestice abandonate din habitatul speciei

    Eliminarea capcanelor ilegale

    Montarea de plase de protecţie la gospodării pentru a reduce atacurile asupra animalelor domestice.

    Interzicerea păşunatului animalelor domestice pe terenurile agricole între 6 decembrie şi 24 aprilie, cu excepţia cazurilor în care proprietarul animalelor domestice este şi proprietarul terenului sau are acordul proprietarului.

    Interzicerea aprinderii focului pe suprafeţe naturale şi interzicerea incendierii vegetaţiei

    Interzicerea abandonării deşeurilor pe suprafeţele naturale ale speciei

    Interzicerea accesului, abandonării sau lăsării în libertate a animale de companie în habitatul speciei, cu excepţia animalelor însoţite de proprietari sau cu excepţia câinilor de stână conform legii

    Este interzisă orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor din mediul natural, perturbarea acestora în timpul reproducerii sau creşterii puilor, deteriorarea sau distrugerea locurilor acestora de odihnă sau reproducere, deţinerea, transportul, comerţul sau schimburile în orice scop de exemplare din natură.

    Se interzice utilizarea oricăror pesticide din grupa I şi II de toxicitate în interiorul sitului şi în imediata proximitate a acestuia (500 m).