Hypsugo savii – liliacul lui Savi/liliac de munte

Caracteristicile speciei

Este un animal de talie mijlocie, având lungimea de 7-10 cm și greutatea de 5-10 g, cu blana relativ lungă, gri-brună sau brun-aurie pe spate și alb-gălbuiespre alb-cenușiu pe abdomen.

Este o specie ușor adaptabilă la orice condiții de mediu. Coloniile se adăpostesc în crăpăturile stâncilor dar și ale clădirilor sau arborilor. Coloniile de maternitate cuprind 20-70 femele. De obicei hibernează în cavități naturale sau artificiale, în fisurile rocilor, în scorburi.

Începe să vâneze la puțin timp după apusul soarelui și vânează pe tot parcursul nopții, hrănindu-se predominant cu insecte de talie mică din care nu lipsesc țânțarii, capturate în zbor sau de pe sol. Preferă zone calde, în apropiere de stâncării.

Este specie strict protejată.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

A fost identificată în zona Babadag – Slava Rusă – Casimcea.

Importanță ecologică

Menţine sub control populaţii de insecte nocturne, îndeosebi în sectoare seminaturale şi rurale în spaţii deschise, dar şi deasupra pădurilor. Consumă pradă peste 20 m înălţime, dar poate ajunge şi la 100 m. Preferă roiuri mari de insecte, precum ţânţari, diptere, himenoptere sau coleoptere de talie mică, dar poate consuma şi furnici. Este pradă pentru specii de păsări răpitoare nocturne.

Importanță economică

Controlează populaţiile de insecte (cu caracter potenţial dăunător din punct de vedere economic) din sit şi din vecinătatea acestuia, contribuind atât în sectorul agricol cât şi în ceea ce priveşte sănătatea umană. Consumă de obicei insecte la înălţimi mari, compensând pentru anumite habitate pe care alte specii de lilieci nu le pot controla. Beneficiile medii calculate per individ în fiecare an se ridică la peste 1200 euro, un singur animal fiind capabil să consume peste 1 kg de insecte în acest timp.

Importanță pentru conservare

Specie strict protejată de interes comunitar – Anexa IV a Directivei Habitate (92/43/EEC şi 79/409/EEC), Anexa IVA din O.U.G. 57/2007 – Legea 49/2011, Anexa II a Convenţiei de la Bonn (Legea 13/1998) şi a Convenţiei de la Berna (Legea 13/1993), Menţionată în Acordul EUROBATS (Legea 90/2000), Lista Roşie IUCN – LC (Least concern)  – Trend al populaţiei stabil, Lista Roşie a Vertebratelor din România – specie vulnerabilă.

Presiunile/amenințările

Specia este în prezent afectată de utilizarea energiei eoliene, care poate genera mortalităţi în timp ce animalele caută hrană sau migrează, de reducerea sau pierderea habitatelor specifice prin înlocuirea acestora cu terenuri agricole sau prin ardere pentru a genera noi suprafețe de păşunat. Specia poate fi afectată dacă se intervine în păduri pentru a elimina arborii cu scorburi, îndeosebi cei care deja sunt uscaţi sau în curs de uscare.

Măsuri de conservare

Reducerea funcţionalităţii turbinelor eoliene din sit şi de la o distanţă de 10 km faţă de acesta în perioada de migraţie a speciei, îndeosebi în zonele Meşteru, Topolog, Casimcea, Rahman, Baia, Stejaru şi Babadag.

Închiderea unor cavităţi subterane pentru a reduce presiunea asupra speciei (Peşterile de la Slava Rusă, Peşterile cu prăbuşiri din Dealul Ienicerilor, Peştera Zmeilor). Interzicerea oricărei forme de captură, recoltare, comerţ, transport, ucidere a indivizilor, perturbarea speciei în perioade sensibile sau distrugere a habitatelor speciei. 

Menţinerea unui număr de minim 12 arbori nativi bătrâni şi scorburosi pe 100 hectare, preferat grupaţi în minim 4 per locaţie, cu distanţe de sub 100 m între aceştia. Arborii situaţi în apropierea surselor de apă sunt mai valoroşi, la fel şi cei cu expunere sudică. Se interzice exploatarea minieră în proximitatea galeriilor de prospecţiune din cariera Başchioi.

Se interzice orice formă de tăiere a unui arbore care prezintă urme de guano sau urină în zona scorburilor. După identificarea unui astfel de arbore, pe o rază de 50 m faţă de acesta nu se intervine pentru a nu schimba condiţiile de mediu.