Eptesicus serotinus – liliac cu aripi late

Etimologia sau de unde provine denumirea științifică

Eptesicus – provine din cuvintele grecești epten – care zboară și oikos – casă și latinescul serotinus – nocturn, adică liliacul ce zboară noaptea pe lângă casă

Este un animal de talie mare, având lungimea de 10-13 cm și greutatea de 14-35 g, cu blana lungă, brun-închisă pe spate și gălbuie pe abdomen.

Inițial o specie caracteristică pădurilor, în prezent a devenit predominant antropofilă, întâlnindu-se în special în arborii din zonele locuite. Preferă crăpăturile stâncilor dar se poate adăposti și în clădiri părăsite, guri de mină sau chiar și în arbori bătrâni. De obicei solitară, poate forma colonii de maternitate relativ mici, de 10-50 indivizi. Adăposturile de vară sunt aproape exclusiv în clădiri, în poduri sau în cavitățile zidurilor. De obicei hibernează în clădiri, în fisurile din poduri, cavități ale zidurilor.

Vânează la puțin timp după apusul soarelui, dar uneori chiar și pe lumină, hrănindu-se predominant cu insecte de talie mare capturate în zbor sau de pe sol.

 Este specie strict protejată.