Eptesicus serotinus – liliac cu aripi late

Caracteristicile speciei

Este un animal de talie mare, având lungimea de 10-13 cm și greutatea de 14-35 g, cu blana lungă, brun-închisă pe spate și gălbuie pe abdomen.

Inițial o specie caracteristică pădurilor, în prezent a devenit predominant antropofilă, întâlnindu-se în special în arborii din zonele locuite. Preferă crăpăturile stâncilor dar se poate adăposti și în clădiri părăsite, guri de mină sau chiar și în arbori bătrâni. De obicei solitară, poate forma colonii de maternitate relativ mici, de 10-50 indivizi. Adăposturile de vară sunt aproape exclusiv în clădiri, în poduri sau în cavitățile zidurilor. De obicei hibernează în clădiri, în fisurile din poduri, cavități ale zidurilor. Vânează la puțin timp după apusul soarelui, dar uneori chiar și pe lumină, hrănindu-se predominant cu insecte de talie mare capturate în zbor sau de pe sol.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

A fost identificată în zona Topolog – Meşteru – Dorobanţu – Cârjelari – Ciucurova – Slava Chercheză – Slava Rusă – Babadag – Visterna – Enisala – Jurilovca şi Casimcea. Este prezentă îndeosebi în spaţii deschise, însă are habitate optime şi în zone de pădure bătrână, îndeosebi cu multe spații deschise interconectate.

Importanță ecologică

Menţine sub control populaţii de insecte nocturne, îndeosebi în sectoare semi-naturale şi rurale în spaţii deschise, dar şi deasupra pădurilor. Consumă pradă peste 15 m înălţime. 

Consumă pradă în lungul vegetaţiei, a arborilor izolaţi, în spaţii deschise sau chiar şi în jurul lămpilor de iluminare din localităţi. Poate consuma un spectru larg de insecte, dar preferă moliile sau carabidele de talie mare. Dipterele de asemenea constituie o bună parte din hrană în lipsa insectelor mari.

Este pradă pentru specii de păsări răpitoare nocturne

Importanță ecologică

Menţine sub control populaţii de insecte nocturne, îndeosebi în sectoare seminaturale şi rurale în spaţii deschise, dar şi deasupra pădurilor. Consumă pradă peste 15 m înălţime. Este pradă pentru specii de păsări răpitoare nocturne.

Importanță economică

Controlează populaţiile de insecte (cu caracter potenţial dăunător din punct de vedere economic) din sit şi din vecinătatea acestuia, contribuind atât în sectorul agricol cât şi în ceea ce priveşte sănătatea umană. Este o specie care vânează adesea în localităţi, îndeosebi în zona Dorobanţu-Cârjelari-Ciucurova-Slava Chercheză – Slava Rusă – Babadag – Visterna – Enisala – Jurilovca şi Casimcea. Beneficiile medii calculate per individ în fiecare an se ridică la peste 1200 euro, un singur animal fiind capabil să consume peste 1 kg de insecte în acest timp.

Importanță pentru conservare

Specie strict protejată de interes comunitar – Anexa IV a Directivei Habitate (92/43/EEC şi 79/409/EEC), Anexa IVA din O.U.G. 57/2007 – Legea 49/2011, Anexa II a Convenţiei de la Bonn (Legea 13/1998) şi a Convenţiei de la Berna (Legea 13/1993), Menţionată în Acordul EUROBATS (Legea 90/2000), Lista Roşie IUCN – LC (Least concern)  – Trend al populaţiei stabil, Lista Roşie a Vertebratelor din România – Specie Vulnerabilă.

Presiunile/amenințările

Specia este în prezent afectată de utilizarea energiei eoliene, care poate genera mortalităţi în timp ce animalele caută hrană sau migrează, de reducerea sau pierderea habitatelor specifice prin înlocuirea acestora cu terenuri agricole sau prin ardere pentru a genera noi suprafețe de păşunat. Specia poate fi afectată dacă se realizează reconstrucţii de clădiri fără a verifica dacă exista colonii deja instalate.

Măsuri de conservare

Reducerea funcţionalităţii turbinelor eoliene din sit şi de la o distanţă de 10 km faţă de acesta în perioada de migraţie a speciei, îndeosebi în zonele Topolog, Fântâna Mare, Rahman, Casimcea, Baia, Stejaru şi Babadag.

Închiderea unor cavităţi subterane pentru a reduce presiunea asupra speciei (Peşterile de la Slava Rusă, Mina din Vărăria Dorobanţului, Peşterile cu prăbuşiri din Muchiile Cernei).

Interzicerea oricărei forme de captură, recoltare, comerţ, transport, ucidere a indivizilor, perturbarea speciei în perioade sensibile sau distrugere a habitatelor speciei. 

Menţinerea unui număr de minim 12 arbori nativi bătrâni şi scorburosi pe 100 hectare, preferat grupaţi în minim 4 per locaţie, cu distanţe de sub 100 m între aceştia. Arborii situaţi în apropierea surselor de apă sunt mai valoroşi, la fel şi cei cu expunere sudică. 

Se interzice exploatarea minieră în proximitatea galeriilor de prospecţiune din cariera Başchioi şi Dorobanţu.

Inventarierea coloniilor speciei din construcţii şi asigurarea protecţiei lor prin relocări, eliminare guano din case, clădiri sau biserici.

Inventarierea coloniilor speciei din construcţii şi asigurarea protecţiei lor prin relocări, eliminare guano din case, etc .