8230 Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase

Descrierea generală a tipului de habitat

Comunităţi pioniere din alianţele Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, care colonizează solurile superficiale ale stâncăriilor silicatice. Ca urmare a deficitului hidric, această vegetaţie deschisă este caracterizată de muşchi, licheni şi plante suculente (Crassulaceae). 

Plante:

– Sedo-Scleranthion – Sempervivum montanum, Sedum annuum, Silene rupestris, Veronica fruticans.
– Sedo albi-Veronicion dillenii – Veronica verna, V. dillenii, Gagea bohemica, G. saxatilis, Riccia ciliifera.
– Specii de plante vasculare ce aparţin celor doi cenotaxoni: Allium montanum, Sedum acre, S. album, S. rupestre, S. sexangulare, Scleranthus perennis, Rumex acetosella; muşchi – Polytrichum piliferum, Ceratodon purpureus.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

1. Comuna Baia, în păşunea situată la nord de Ceamurlia (PCRN) cunoscută și sub denumirea de păşunea Mihai Viteazu:

– Agropyro pontici-Thymetum zygioidi var. cloritofilum – pe un substrat cuarţitic înconjurat de şisturi verzi. În această zonă au fost identificate speciile Festuca callierii și Thymus zygioides.

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri – pe substraturi silicioase de şisturi verzi. În fitocenozele as. au fost identificate speciile: Gagea bohemica și Thymus zygioides.

2. Comuna Baia – pe dealul stâncos din Pădurea Camena-Nord (PCNDS), pe roci eruptive (riolit):

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri. În fitocenozele respective au fost identificate speciile: Achillea leptophylla, Dianthus nardiformis, Ornithogalum sigmoideum (sibthorpii).

– Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi. În astfel de fitocenoze au fost identificate următoarele specii: Gagea bohemica, Moehringia grisebachii, Silene compacta, Campanula romanica, Dianthus nardiformis.

3. Comuna Baia – la poalele dealului Caugagia, pe versantul estic, lângă sat:

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

4. Comuna Baia – la SV de loc. Camena, movila intre drumul Minei și drumul Ceamurliei:

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

5. Comuna Baia – la SE de loc. Camena, pe un deal la sud de Valea Camena:

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

6. Comuna Baia – la extremitatea de SE a delului Ticala, la SE de loc. Camena: 

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

7. Comuna Baia – pe versantul SV al Dealului Caugagia:

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

8. Comuna Beidaud, în partea superioară a versanţilor și culmilor de dealuri cu substrat pietros de pe dealurile slab pășunate de la Sarighiol (DSG):

–  Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri. În fitocenozele respective au fost identificate speciile: (Stachys angustifolia, Verbascum ovalifolium).

– Agropyro pontici-Thymetum zygioidis var clorifilum – cenoze ale as. au fost identificate în pajiștile stâncoase, împădurite dintre Beidaud și Sarighiol de Deal. Aici se găsesc speciile: Koeleria lobata, Thymus zygioides, Gagea bohemica Arenaria rigiga, Sedum caespitosum, Ornithogalul sigmoideum.

– Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi. Aici a fost identificat Ornithogalum sigmoideum, Gagea bohemica, Sedum caespitosum.

9. Comuna Beidaud, pe Dealul Peclic (DPC):

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

– Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi. În astfel de fitocenoze au fost identificate următoarele specii: Campanula romanica, Festuca callieri, Moehringia grisebachii.

10. Comuna Dorobanțu: Colţanii La Toptaşu, loc. Cârjelari:

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri 

11. Comuna Topolog, la SE de loc. Luminiţa, spre Izvorul lui Găinușă; La E loc. Luminiţa:

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

1. Rezervația naturală Beidaud:

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri a fost identificată pe Dealul Giurgea, Dealul Dulghea, în partea superioară a versanţilor și culmilor de dealuri cu substrat pietros din lungul pârâului Ghiurmeș, la est de localitatea  Beidaud. În fitocenozele respective au fost identificate speciile: Achillea leptophylla, Dianthus nardiformis.

– Agropyro pontici-Thymetum zygioidis var clorifilum – ocupă suprafețe insulare în partea superioară a stâncăriilor din partea superioară a versanţilor și culmilor de dealuri cu substrat pietros din lungul pârâului Ghiurmeș. Aici se găsesc speciile: Koeleria lobata, Thymus zygioides, Arenaria rigida, Campanula romanica, Dianthus nardiformis etc.

– Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi. Ocupă suprafețe mici, insulare în partea superioară a versanţilor și culmilor de dealuri cu substrat pietros din lungul pârâului Ghiurmeș.

2. Rezervația naturală Valea Ostrovului au fost identificate as.:

– Sedo hillebrandtii-Polytrichetum piliferi.

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

Aceste asociații ocupă suprafețe insulare de dimensiuni mici în cadrul rezervației.

3. Rezervația naturală Colțanii Mari au fost identificate as.:

– Sedo hillebrandtii – Polytrichetum piliferi. 

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

– Agropyro pontici-Thymetum zygioidis. 

4. Rezervația naturală Măgurele. În acestă rezervație au fost identificate as.:

– Sedo hillebrandtii – Polytrichetum piliferi.

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri: sat Fântâna Oilor, pe „Coasta satului”, spre Vf. Vaii Largi.

– Agropyro pontici-Thymetum zygioidis.

5. Rezervaţia naturală Casimcea, la NV de localitate:

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

6. Rezervaţia naturală Valea Mahomencea:

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri: lângă loc. Corugea; la V de loc. Corugea; 

– Sedo hillebrandtii – Polytrichetum piliferi: la vest de loc. Corugea.

7. Rezervaţia naturală Dealul Giunghiurmez, pe Dealul Hoancii:

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

8. Rezervaţia naturală Muchiile Cernei – Iaila-Iaila, pe Muchia Bodanu; pe Vf Iaila; pe Muchiile Cernei – Iaila, versantul S-V; La vest de Vf. Iaila; Pe Muchiile Cernei – Iaila, la antena de transmisie:

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

9. Rezervaţia naturală Vârful Secaru, localitatea Atmagea: 

– Sedo hillebrandtii – Polytrichetum piliferi.

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

10. Rezervaţia naturală Dealul Bujorului, pe Dealul Bacsisului: 

– Sedo hillebrandtii-Festucetum callieri.

Importanță ecologică

• Naturalistică: habitat cu răspândire relativ redusă și fragmentată la nivel național și care este reprezentat prin unele comunităţi vegetale caracteristice pentru Dobrogea; prezența unor specii rare, amenințate sau cu valoare ecologică ridicată;
• Protectivă: comunităţi pioniere din alianţele Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, care colonizează solurile superficiale ale stâncăriilor silicatice, au un rol protectiv deosebit – fixarea stâncăriilor și grohotișuri pe care se instalează, protecția solului împotriva eroziunii și protecție hidrologică;
• Conservativă: conservă o serie de specii de plante rare sau amenințate, constituie loc de înmulțire, hrănire și adăpost pentru specii de faună, contribuie la procesul de pedogeneză;
• Trofică: furnizează hrană pentru diverse specii de faună;
• Mediogenă, peisagistică, recreativă, educativă și științifică: contribuie la asigurarea unui mediu de viață mai adecvat (moderarea factorilor climatici și igienizarea factorilor de mediu (aer, apă, sol) de factori nocivi și poluanți), a unui peisaj natural sau seminatural al zonei PND (menținerea sau ameliorarea ponderii componentei naturale a peisajului, a frumuseții și armoniei peisajului), cu caracteristici estetice și funcționale superioare celor artificiale, a desfășurării în condiții optime a activităților recreative specifice, a posibilității de învățare și de cunoaștere/cercetare a biodiversității specifice regiunii stepice.

Importanță economică

Nu prezintă importanță economică.

Importanță pentru conservare

• La nivelul UE: habitat natural de importanță comunitară – cu o extindere redusă (Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva Habitate), Anexa I Tipuri de habitate naturale de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea unor arii speciale de conservare);
• La nivel național: habitat natural cu o arie de extindere naturală redusă, caracteristic pentru regiunea biogeografică stepică, cu o distribuție spațială fragmentată, în suprafețe mici, mai redusă în raport cu distribuția naturală istorică ca urmare a exploatării în cariere a rocilor, care contribuie la îmbunătățirea peisajului și a conectivității ecologice.

Presiunile/amenințările

În prezent, speciile alogene, majoritatea cu potențial invaziv, pot duce la modificări în structura și funcțiile habitatului. Totodată, în contextul încălzirii climatice globale și a accentuării perioadelor de secetă, există riscul aridizării și pe termen foarte lung chiar cel al deșertificării. Extinderea carierelor de pietriș existente și deschiderea altora duc la fragmentarea habitatului și la degradarea covorul vegetal a comunităților pioniere din proximitatea acestora, prin favorizarea instalării speciilor invazive.

Măsuri de conservare

MAC1.3.1 Pășunatul prin rotație pe suprafețele ocupate de habitat, cu scopul scăderii presiunii generate de pășunatul intensiv, pășunatul prin rotație limitând timpul de staționare al animalelor pe o suprafață dată, existând o ciclicitate a vizitei animalelor pe aceeași suprafață de pajiște în aceeași perioadă de vegetație. Pentru a facilita acest lucru, suprafața de pajiște se împarte în tarlale ce urmează a fi pășunate succesiv. Tarlalizarea se poate face cu garduri fixe sau mobile, clasice sau electrice;

MAC1.3.2 Eliminarea speciilor alogene cu potențial invaziv identificate în zona de interes, de preferință mecanic (prin taiere, cosire, smulgere) sau, în ultimă instanță, chimic, prin utilizarea de produse de combatere selective, cu un efect cat mai redus asupra speciilor native;

MAC1.3.3 Prevenirea răspândirii speciilor alogene cu potențial invaziv prin monitorizarea potențialelor focare de răspândire a speciilor alogene de plante și evaluarea potențialului invaziv al acestora și al efectelor asupra biodiversității, sănătății umane sau activităților economice;

MR1.3.1 Interzicerea pășunatului cu 3-4 săptămâni (20-30 zile) înainte de apariția înghețurilor și până în primăvară, când înălțimea plantelor ajunge la 15-20 cm sau în momentul înfloririi unor specii de păpădie (Taraxacum sp.)

MR1.3.2 Interzicerea arderii vegetației pe suprafața ocupată de habitat.