40C0* Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice

Descrierea generală a tipului de habitat

Fitocenozele corespunzătoare acestui tip de habitat sunt reprezentate prin tufărişuri cu frunze căzătoare din zona de stepă. Habitatul include, pe lângă tufărişurile de păducel (Crataegus monogyna) – asociația Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931, mai multe comunităţi vegetale cu specii endemice pentru Dobrogea, cum sunt asociaţiile Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981, Asphodelino luteae-Paliuretum și Rhamno catharticae-Jasminietum fruticantis.

Prezență în Podișul Nord Dobrogean

Habitatul prezintă o distribuție fragmentată, insulară, fiind răspândit pe suprafețe mici, izolate, localizate preponderent pe versanți însoriți, accidentați, sau pe platouri, în mozaicuri cu pajiști stepice sau rariști de păduri cu stejar pufos, pe versanții umbriți și adiacent unor pâraie ale dealurilor cu vegetație stepică, precum și pe terenuri abandonate, liziere de pădure sau instalate secundar în locul pădurilor, pe diverse categorii de terenuri cu potențial staţional redus, ceea ce implică un efort considerabil pentru monitorizarea stării lui de conservare.

Cele mai întinse suprafețe au fost inventariate în: 1) Rezervația naturală Dealul Ghiunghiurmez și teritoriile adiacente incluse în sit; 2)  pășunea situată la E de localitatea Meșteru și la S și SE de localitatea Dorobanțu (izlazurile incluse în sit de pe versantul stâng al văii Dareaua Neamțului și a pârâului Meșteru); 3) Rezervația naturală Muchiile Cernei – Iaila și teritoriile adiacente.

Importanță ecologică

• Naturalistică: habitat cu răspândire relativ redusă la nivel național și care este reprezentat prin unele comunităţi vegetale caracteristice pentru Dobrogea; prezența unor specii rare, amenințate sau cu valoare ecologică ridicată;
• Protectivă: tufărișurile stepice au un rol protectiv deosebit – fixarea stâncăriilor și grohotișuri pe care se instalează, protecția solului împotriva eroziunii și protecție hidrologică, stocarea carbonului și de reglare climatică;
• Conservativă: tufărișurile conservă o serie de specii de plante rare sau amenințate, constituie loc de înmulțire, hrănire și adăpost pentru specii de faună, contribuie la procesul de pedogeneză;
• Trofică: furnizează hrană pentru diverse specii de faună;
• Mediogenă, peisagistică, recreativă, educativă și științifică: contribuie la asigurarea unui mediu de viață mai adecvat (moderarea factorilor climatici și igienizarea factorilor de mediu (aer, apă, sol) de factori nocivi și poluanți), a unui peisaj natural sau seminatural al zonei PND (menținerea sau ameliorarea ponderii componentei naturale a peisajului, a frumuseții și armoniei peisajului), cu caracteristici estetice și funcționale superioare celor artificiale, a desfășurării în condiții optime a activităților recreative specifice, a posibilității de învățare și de cunoaștere/cercetare a biodiversității specifice regiunii stepice.

Importanță economică

Speciile de arbuști din compoziția tufărișurilor pot furniza o serie de resurse pentru utilizări din cele mai diverse: farmaceutice, cosmetice, alimentare, etc. Pentru menținerea sau îmbunătățirea stării de conservare a tufărișurilor, recoltarea acestor resurse este interzisă sau restricționată.

Importanță pentru conservare

• La nivelul UE: habitat natural de importanță comunitară, prioritar – amenințat cu dispariția pe teritoriul statelor membre și a cărui conservare a devenit o responsabilitate de prim rang pentru Comunitate, având în vedere ponderea actuală din arealul natural istoric pe teritoriul statelor membre (Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva Habitate), Anexa I Tipuri de habitate naturale de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea unor arii speciale de conservare);
• La nivel național: habitat natural cu o arie de extindere naturală redusă, caracteristic pentru regiunea biogeografică stepică, cu o distribuție spațială fragmentată, în suprafețe mici, semnificativ mai redusă în raport cu distribuția naturală istorică, care susține o diversitate ridicată de taxoni de plante și animale, inclusiv specii rare, amenințate și endemice și contribuie la îmbunătățirea peisajului și a conectivității ecologice

Presiunile/amenințările

În prezent, pășunatul intensiv în amestec de animale afectează aproape jumătate din suprafața tufărișurilor inventariate, caprele și oile consumând inclusiv lujerii și frunzișul tufărișurilor mature, lăstarii, drajonii și tufele tinere, tasează solul și degradează structura biocenozei.

În rezervația naturală Dealul Ghiunghiurmez, pârâul Meșteru și la nord de localitatea Cârjelari apar punctual specii invazive non-native plantate în trecut în scopul ameliorării terenurilor și a prevenirii și combaterii eroziunii – salcâm (Robinia pseudacacia), sălcioară (Elaeagnos angustifolia), cenușer (Ailanthus altissima), cătină albă (Hippophae rhamnoides).

Punctual au fost constatate tăieri ilegale ce apar pe suprafețe mici și constau fie în doborârea unor exemplare de arbuști pentru a oferi hrană caprelor și oilor în perioada de secetă, când iarba s-a uscat, în partea a doua a sezonului de vegetație, fie în tăierea unor exemplare de dimensiuni mai mari pentru lemn de foc. Incendierile pentru curățarea pășunii/izlazului și a unor terenuri agricole de mărăcini, tufe și vegetație ierboasă uscată cuprind și tufărișurile existente pe pășunile respective, producând uscarea arbuștilor pe unele suprafețe, inclusiv distrugerea cuiburilor de păsări și a țestoaselor, peste 43% din suprafața tufărișurilor fiind afectate.

Măsuri de conservare

MAC1.1.1 Eliminarea și controlul speciilor alohtone neinvazive și invazive – sălcioară (Elaeagnus angustifolia), salcâm (Robinia pseudacacia), cenușer (Ailanthus altissima) etc.;

MAC1.1.2 Implementarea unui sistem de detectare timpurie a incendiilor de vegetație și intervenția rapidă pentru stingerea acestora;

MAC1.1.3 Reconstrucția ecologică a porțiunilor de habitat degradate – plantare (1 noiembrie – 15 aprilie, cu excepția perioadei în care solul este înghețat), împrejmuire, întreținere;

MR1.1.1 Interzicerea aprinderii focului pe suprafețele ocupate de habitat și/sau incendierea vegetației;

MR1.1.2 Interzicerea amplasării stânelor la  ≤ 500m de limita habitatului;

MR1.1.3 Interzicerea pășunatului pe suprafețele ocupate de habitat, cu excepția zonelor de întrepătrundere cu pajiștile stepice;

MR1.1.4 Interzicerea înlocuirii speciilor caracteristice habitatului cu  alte specii;

MR1.1.5 Interzicerea tăierii tufărișurilor situate pe pășuni în alt scop decât regenerarea acestora;

MR1.1.6 Este interzis accesul, abandonarea sau lăsarea în libertate a animalelor domestice pe suprafețele ocupate de habitat. Sunt exceptate de la regulă turmele, împreună cu câinii însoțitori, aflate în tranzit spre zonele de pajiști, animalele de companie însoțite de proprietarii acestora, în condițiile prevăzute de lege.